Doru POPOVICI

Azi au loc "semifinalele" pentru calificarea, în ultimul moment cu putinţă, la turneul final al Campionatului European, şi zău că ar fi cumva nedrept să nu ne calificăm, în condiţiile în care avem şi şansa de a juca la Bucureşti parcă două din meciurile noastre din acest turneu. Nu ştiu dacă are logică să ne considerăm favoriţi, şi chiar acum la televizor văd nişte "experţi" care spun că Islanda e peste România ca valoare, şi deci pleacă cu prima şansă în acest meci unic. Da, Islanda a făcut nu ştiu ce mari minuni la un recent turneu final, dar în momentul actual chiar nu văd prin ce ne-ar fi superioară, mai ales după veritabilademonstraţie de forţă făcută de România în ultimul meci, jucat tot în deplasare, contra unei naţionale, Austria, care oricând e peste cea a Islandei. Ca atare, România cred că va câştiga, ba chiar fără mare efort, singura condiţie pe care ar trebui să o îndeplinească băieţii noştri fiind aceea de a face ce ştiu ei mai bine cu mingea. Adică să le-o ascundă ciomăgarilor din insula aia. Misiunea pare uşurată de prezenţă în lot (şi nu mă îndoiesc că şi în teren încă din prima secundă) a lui Mitriţă, omul care poate decide de unul singur învingătoarea, dacă e lăsat să facă cu mingea ce ştie el că trebuie făcut. După ce m-am întrebat la "dubla" de luna trecută de ce naiba o fi fost abandonat în America (şi nu ascund că l-am suspectat pe Mirel Rădoi de ceva atitudine ostilă la adresa acestuia), iată că aducerea lui Mitriţămi-a săltat considerabil nivelul de speranţă de calificare, şi m-a liniştit definitiv în privinţa lui Mirel. Sunt convins că o Românieconcentrată caîn meciul cu Austria şi având în teren doi vrăjitori ai mingii, caMitriţăşi Alibec, nu va avea probleme în Islanda. După care, cu tonusul urcat la maximum, vom mai avea doar formalitatea depăşirii Bulgariei sau Ungariei, două echipe fără niciun fel de pretenţii. Hai România, hai tricolori!