Gabriel MANȚĂ

E ceva să îți aniversezi ziua de naștere în timpul turneului de Grand Slam de la Roland Garros. Rafa Nadal știe cel mai bine, toată cariera a pățit așa ceva. Vorba aia, a pățit, dar a și făcut! Acum s-a serbat deja, să vedem dacă e superstițios. Sunt șanse să fie, având în vedere vestitele lui ticuri. În schimb, noi putem fi superstițioși pe față, fiindcă Simona nu numai că și-a serbat în acest an ziua de naștere în timpul turneului, ci chiar a debutat de ziua ei! 29 de ani, poate chiar de primăveri, nu mai contează că e septembrie. Deși la Paris chiar contează, am văzut spectatori (spectatori, da!) cu geci pe ei, deși acoperișul era închis, iar pe Simona am văzut-o prima dată jucând cu colanți lungi! Ba chiar mi s-a părut că respira cam mult pe gură, posibil să fi dus un pui de răceală pe picioare. Adversară i-a fost o jucătoare din Spania, Sorribes Tormo, deci și ea zguristă, iar asta nu a fost singura asemănare. Avea o deplasare comparabilă cu a Simonei, ceea ce deja e nemaipomenit. Spanioloaica n-a venit cu cadouri la ziua Simonei, a avut 4-2 în primul set, astfel că jucătoarea noastră a trebuit să tragă de ea, să intre și să se mențină în modul Terminator pentru a lua primul set la 4. Iar apoi nici că a mai cedat vreun game până la final, ceea ce a fost echivalent cu o ”lăptăreasă”. Sorribes Tormo a folosit totuși prea multe mingi tăiate pe rever, ceea ce se traducea în timp pentru Simona, iar timpul înseamnă puncte.

Aproximativ în paralel cu acest meci s-a disputat finala de băieți de la Hamburg, acolo unde era la fel de frig. Rublev și Tsitsipas s-au încins însă mai mult decât era cazul, ducându-se până în prelungirile decisivului. Deși grecul a avut mereu un pas înainte, pe final a cedat brusc, dezamăgitor chiar. Chestia e că azi, la o zi distanță intră amândoi în focuri la Roland Garros, la 3 seturi din 5, și niciunul n-are meci ușor. Cel puțin câte un set pierdut, dacă nu mai rău, aviz pariorilor.