Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Cândva, după o victorie într-o finală de Masters cu Federer sau cu Nadal, am dat articolului titlul ”Dream Thiem”. N-aș fi ezitat să mă repet după un trofeu de Grand Slam, doar că în finala US Open n-a prea fost de vis tenisul său. Thiem și Zverev vibrau pe finalul partidei mai tare decât racordajele! Nu știu ce jar mental a mâncat neamțul, dar de mirare e cum l-a asimilat, cum a fost capabil să joace în felul ăla timp de aproape 3 seturi... În primele două l-a surclasat efectiv pe austriac, trebuia chiar să le încheie umilitor de scurt dacă nu trimitea afară acel voleu executat aproape de deasupra fileului. Acolo a fost identificat momentul în care s-ar fi schimbat lucrurile, dar nu sunt de aceeași părere. Zverev a continuat să joace bine, a luat și setul secund, iar în setul 3... ei bine, în setul 3 s-a întâmplat un lucru foarte rar în tenis: rezultatul și statistica s-au bătut cap în cap. Zverev a câștigat mai multe puncte, a trimis mai multe lovituri direct câștigătoare și a făcut mai puține greșeli neforțate, dar Thiem a reușit să câștige setul ca la fotbal, jucând mai prost! Asta pentru că s-a chinuit în continuare pe propriul serviciu, în timp ce la retur pierdea repede, totul curgând așa până la finalul setului, când a găsit o mică fisură pe serva neamțului și s-a strecurat pe acolo. Abia atunci s-a inversat trendul, austriacul căpătând încredere și dominând setul 4, astfel că s-a ajuns în mult așteptatul decisiv. Trebuie să recunoaștem că a fost un fel de festival al fricii de succes. Fiecare a servit degeaba pentru meci, fiecare a avut oportunități de a închide. Zverev a făcut două duble greșeli în tie-break, iar pe final n-a pus în teren un prim serviciu de... 130 de km/oră, dar a reușit să nu-l greșească pe al doilea, trimis cu... 110 km/oră!!! La viteza asta, era claxonat pe autostradă. Culmea, într-un festival al fricii de greșeală, Thiem n-a atacat cum se cuvine acel serviciu și nu a câștigat punctul! Iar până la urmă n-aș spune că a câștigat cel mai bun, ci că a pierdut cel care s-a lăsat mai mult dominat de teamă.
