Doru POPOVICI

Una din primele declaraţii ale Simonei Halep după victoria împotriva lui Mertens a fost că uneori, pe teren, o ia razna. Chestia e că dacă ar fi doar uneori, ar fi bine. Numai că Simona o ia din loc şi când îi merge jocul, şi când nu. Şi când conduce clar, şi când n-are replică la mingile adversarei. Şi când... ce mai, exact când nu te aştepţi, te poţi trezi cu o Simona Halep căreia îi sare ţandăra din senin, şi care din acel moment poate face toate nefăcutele de pe lume. În acest an, la Melbourne, parcă totuşi desfăşurarea evenimentelor este mai puţin abruptă decât la alte ediţii, Simonei în general mergându-i jocul, iar dispunerea adversarelor pe tablou fiindu-i, cel puţin până acum, clar favorabilă. După 4 meciuri câştigate, nu putem spune că a avut cine ştie ce mari probleme în vreunul din acestea, rarele momente în care jocul nu i-a mers venind mai degrabă din lipsă de concentrare provocată de jocul modest al adversarei. Am văzut integral parcursul ei de până acum, şi cred că nici în sferturi, cu Kontaveit, nu vor fi mari probleme. De altfel, cred că în afară de Barty nu are de cine să se teamă, iar pe Barty nu o poate întâlni decât în finală, dacă nu cumva o rezolvă până atunci Kvitova, în sferturi. Hai Simona, ia-o razna în continuare şi enervează-l pe Cahill până la adjudecarea trofeului! Am mai văzut integral şi parcursul lui Federer, despre care nu cred că există superlative în vreo limbă care să nu fi fost utilizate după victoria sa contra lui Millman. Trebuie să vă mărturisesc că nu m-am îndoit de victoria lui nici măcar în tie-break-ul decisiv, când Millman conducea cu 8 - 4! Cele 6 puncte făcute consecutiv de Roger cred că închid definitiv discuţia despre vârsta la care sportivii ar trebui să se retragă din activitate. Sper să-l văd pe Federer până la adânci bătrâneţi pe teren, şi nu oricum, ci câştigând meciuri şi turnee. După acest eveniment fenomenal, cred că şi Millman are tot dreptul să o ia razna. Dacă n-o fi luat-o deja, definitiv.