Doru POPOVICI

Ceea ce i s-a întâmplat CFR-ului din Cluj în meciul de alaltăieri jucat în deplasare la Rennes ţine mai degrabă de suprarealism, de voodoo, de zonă crepusculară, decât de logica cu care suntem obişnuiţi noi, locuitorii normali ai Terrei. De când urmăresc sport televizat, adică de mai bine de 6 decenii, nu-mi amintesc de un eveniment similar, în care una din echipe să aibă parte de absolut toate noroacele cu putinţă, iar cealaltă să se împiedice la fiecare pas, în toate direcţiile şi pe întreaga durată a partidei. Nici nu începuse bine meciul, când năucul din poarta lui Rennes a intrat ca tontul prin alunecare, cum nu făcea nici legendarul Bujor Hălmăgeanu de la Steaua de pe vremuri, care când nu făcea vreun penalty însemna că era accidentat sau bolnav şi nu fusese introdus pe gazon. Fiindcă dacă era acolo, cu prima ocazie băga o "coasă" ca franţuzul ăsta alaltăieri. În locul ăstuia, ne trezirăm în faţă cu un portărel de vreo 16 ani, care în mod logic, la primul şut a luat primul gol. Faptul că nu a mai primit încă vreo 7 până la pauză şi în total vreo 12 explică pe deplin atitudinea lui Dan Petrescu, supărat la final pe absolut toţi jucătorii săi. Nu le-a fost de ajuns nici măcar ratarea penalty-ului acordat mai degrabă din mila lui Rennes, dar nici dublarea inferiorităţii, la care s-a ajuns după ce arbitrul a mai gonit un franţuz la vestiare spre sfârşitul primei părţi. Probabil că dacă mai dădea afară încă doi, scorul ar fi rămas acelaşi, clujenii nepărând în stare să o bage în aţe încă o dată, indiferent cât timp s-ar mai fi jucat. De aici, se desprinde de la sine concluzia că locul 2, ocupat deocamdată de CFR, nu este nici veşnic, nici sigur, aşa că dacă au totuşi gând de calificare, băieţii ăştia ar trebui să joace cât de bine îi duc picioarele, în primul rând în meciul următor, returul cu Rennes. Abia după aia se pot face calcule de jucat şi la primăvară. Fără această victorie obligatorie, pare mai plauzibilă varianta Petrescu pentru cele 3 meciuri următoare: 0 puncte, 10 goluri încasate.