Doru POPOVICI

Băiatul cu defecte de vorbire (dar care, poate... în compensaţie!, este şi complet străin de gramatica limbii materne) a dat o nouă proba de mârlănie fără frontiere cu prilejul ultimei reprezentaţii de rahat a echipei numite România, care i-a fost încredinţată de banda de neisprăviţi aflată la conducerea Federaţiei deja de mult prea multă vreme. Guriţă este acum, indiscutabil, în faţa ultimelor două partide pe care le va aborda din postura de selecţioner. Chiar de ar trăi 9 vieţi şi chiar de s-ar înfiinţa ţări şi implicit echipe naţionale din kilometru în kilometru, domnul Guriţă nu va mai avea vreodată ocazia de a se numi "selecţioner". De asemenea, ca optimist incurabil ce mă aflu, nutresc speranţa că golanii din moţul Federaţiei, care l-au inventat pe Guriţă la fel cum îl inventaseră şi pe derbedeul neamţ de dinaintea ăstuia, vor dispărea şi ei rapid, pentru că nu e normal să ni se facă dor de un borfaş ca Naşu doar privind la Burlenii născuţi parcă doar spre a arăta că Naşu era totuşi meseriaş. Ideea e că Guriţă ăsta nu e doar gângav şi agramat, ci un incapabil perfect, ba şi grav deranjat la căpăţână, din moment ce nu e în stare să privească nici măcar executarea unui amărât de penalty care cică e un moment prea tensionat pentru gingaşa creatură numită Guriţă. Care creatură, după ce interpretează greşit gesturile din tribună şi crede, în imbecilitatea sa totală, că s-a înscris, sare ca apucatul făcând gesturi de fericire. Apoi află că a greşit, drept pentru care îl înjură birjăreşte pe ratangiul pe care îl crezuse iniţial marcator! Să ne înţelegem: nu-i cere nimeni maniere ca la şcoala de maici, nici măcar de taici, iar eu, ca unul care a jucat vreo 11 ani în iarbă, aş fi ultimul care să mă fandosesc pentru un banal "morţii mă-tii!". Eu vorbesc doar de faptul că o panaramă totală că Guriţă nu are neam de neam dreptul să-l înjure pe tembelul care s-a băgat să execute lovitura, în pofida ordinelor sale. Tot ce are de făcut e să înţeleagă că jucătorii nici nu-l bagă în seamă, aşa că singura soluţie e să lase naibii antrenoratul şi să se apuce de birjărit, meserie pentru care singura cerinţă din fişa postului este să ştii să înjuri temeinic, lucru dovedit de Guriţă chiar cu asupra de măsură!