Doru POPOVICI

Ceea ce se întâmplă cu fostele echipe-etalon, fostele faruri călăuzitoare, fostele performere europene Steaua şi Dinamo, este de-a dreptul năucitor. Deşi dirijate în maniere complet diferite, chiar opuse, ambele au ajuns practic în acelaşi punct, adică pe fundul prăpastiei. Este rodul unei abordări mai degrabă la mişto a ideii de fotbal profesionist, nimic din ceea ce defineşte această nobilă meserie negăsindu-şi locul nici în structura respectivelor entităţi, nici în acţionariat, nici în politica de vânzări/achiziţii. Să o lăsăm pe Dinamo să se pregătească pentru Champions' Legue şi să vedem ce e dincolo. La Steaua (care FCSB!?) se ştie cine este acţionar, deşi în acte evident că apare alt nume, un nepot, parcă. Important e că-i "armân de-ai noştri"! Ăla cu banii, însă, care se făleşte cu faptul că achită salariile la timp, are grijă să-i plătească pe absolut toţi cu o batjocură de "salariu", majoritatea acestora fiind nu cu mult peste cel minim pe economie, deşi din declaraţiile lor se înţelege altceva. Este, de fapt, condiţia principală pentru ca spălătoria de bani să fie performanţă. La ce ar trebui ca şi echipa să fie tot aşa!? Cu adevărat gravă este însă dictatura instaurată de prostovanul cu oi multe, acesta arogându-şi absolut toate rolurile din club, de la manager şi antrenor până la agent şi preparator fizic, fiind lesne de dedus că se pricepe şi la asta, din moment ce l-a gonit pe fostul preparator. Dincolo de propria-i imensă prostie, domnia sa reuşeşte şi să achiziţioneze nişte personaje pe care te poţi întreba doar cum dracu' de le-a găsit. Spuneţi şi dv: până să apară la Steaua, aţi auzit măcar o dată în viaţa de antrenorii Teja şi Argeş (aşa-i că e cel mai tare nume de pe Terra?), Vintilă? Iar iadul ăsta construit cu atâta migală are, încă, şansa să ajungă în Europa League. În mod logic, Steaua ar trebui să ia diseară încă una soră cu moartea. Numai că există teoretic şi varianta calificării. Cam de câtă baftă ar fi nevoie ca asta să se şi întâmple?