Doru POPOVICI

Nu cred că există vreun român normal şi pasionat de fotbal care să nu fi suferit alături de Răzvan Lucescu anul trecut, când a luat-o în bot ca nimeni altul (de la un sistem extrem de închis, în ciuda aparenţelor de deschidere, în care străinii sunt mai degrabă vânaţi decât apreciaţi), şi care să nu se fi bucurat cot la cot cu acesta în acest an, când a dat marea lovitură, dând de pământ cu toată şmecherimea grecească şi cucerind tot ce era pe-acolo, ba încă şi fără vreo înfrângere în cele două competiţii naţionale. Tot entuziasmul de după triumf a fost dublat de declaraţiile de dragoste eternă şi reciprocă între: patron şi antrenor, suporteri şi echipă, suporteri şi antrenor etc. Au urmat alte declaraţii, din care a rezultat că Răzvan, jucătorii şi patronul sunt un monolit de tăria diamantului şi că acum, aproape firesc, urmează lovitura la nivel european, prioritate având accederea în Champions' League, iar dacă nu acolo, atunci măcar în Europa League, spre confirmarea valorii şi a setei de performanţă a tuturor celor implicaţi. Ceva însă nu-mi suna deloc bine: partea aia cu banii, cea mai importantă de altfel. Am aflat atunci că salariul lui Răzvan fusese unul chiar modest, 400 000 de euro pe an, şi că după marea lovitură urma să-i crească, iniţial vorbindu-se de o dublare, ulterior despre 1 milion pe an. Tot puţin, zic eu, faţă de performanţa realizată şi faţă de izbucnirile de patetism ale celor care învârt banu' pe acolo. Ei bine, zilele trecute a explodat bomba bombelor: Răzvan se haiduceşte tocmai la arabi, la Al Hilal, cică pe vreo 4 milioane pe an, ceea ce chiar e o sumă serioasă. În privinţa calităţii fotbalului, daţi-mi voie să afirm că nu-i mare diferenţă. Strigător la cer mi se pare însă faptul că derbedeii ăia de greci rusofili din banda de la PAOK s-au şters cu Răzvan mai al dracului decât s-a şters vreodată Becali cu oricare din antrenorii săi. Uite, de aia lumea se împarte între ţări unde e o plăcere să joci, unde e vorba de performanţă, de maniere, de civilizaţie în general, şi celelalte, în care totul se învârte în jurul unor ţepari, precum Grecia, România, uneori şi zona arabă. Atenţie, Răzvane! Şi baftă!