Doru POPOVICI

Noul antrenor de la Manchester, numitul Ole Gunnar Solskjaer, este cunoscut lumii întregi din vremea când era unul din marcatorii de bază ai echipei pe care azi o antrenează, Manchester United. Fapta sa de maximă vitejie fotbalistică este una de-a dreptul istorică: în finala Champions' League din 1999, a înscris golul victoriei lui Manchester United prin minutul 93, contra unui Bayern Munchen care în minutul 90 avea pe tabela... 1 - 0! Şi, desigur, se pregătea de petrecere. Egalarea a venit de nicăieri, iar cuţitul li l-a înfipt adânc Solskjaer, confirmându-şi astfel porecla pe care o dobândise deja, "The Baby-faced Assassin", traducerea fiind uşor de înţeles: Ucigaşul cu Faţă de Copil. Într-adevăr, fetişoara lui e una delicată, ca de copiluț, însă ce o fi în mintea sa e greu de imaginat, mai ales când îl auzi declarând cu nonşalanţă, după ce ia acasă bătaie de la Paris Saint Germain cu 2 - 0, că returul va fi unul dificil şi că decât să bată la Paris cu 2 - 0 şi să aştepte prelungirile, prefera să le dea 4, la care n-au decât să dea şi aia două!!! Chestia tare e că Solskjaer zicea asta în condiţiile în care din lot îi lipseau fix 10 fotbalişti, care accidentaţi, care suspendaţi, în moț cu superstarul Pogba. N-a reuşit să dea 4, dar cele 3 înscrise au fost destule, din moment ce nici ăilalţi n-au băgat mai mult de una în aţe. Şi astfel, The Baby-faced Assassin şi-a reconfirmat porecla. În acest timp, la Madrid, Real a încercat să-l înlocuiască pe un alt asasin, Ronaldo, cu numitul Vinicius. Teoretic, apărările adverse ar trebui să îngheţe de spaimă numai la vederea acestuia. Numai că după ce că n-a înscris niciun gol de când tooot mă uit la televizor în aşteptarea acestuia, în ultimul meci a mai şi călcat greşit, autoaccidentindu-se şi punându-se pe plâns cu suspine şi sughiţuri. Nu mi-am dat seama încă dacă are faţă de ucigaş. Dar este clar că e doar un copil. Cu care se poate face orice, mai puţin performanţă.