Gabriel MANȚĂ

Am avut dreptate să aşteptăm anchetele de sfârşit de an ale Gazetei de specialitate, aici George Ţucudean a primit ceea ce i se cuvenea, adică titlul de cel mai bun fotbalist român al anului. Neîndoielnic, au fost alţii mult mai talentaţi care au primit acest premiu, dar când e vorba de o perioadă limitată nu talentul se compară. Pur şi simplu, în 2018, Ţucudean a fost mai bun decât alţii mai talentaţi. Bravo lui că găseşte motivaţie în meserie, pentru el răsplata nefiind banul. Putea fi un factor inhibitor, ca pentru mulţi alţii, dar iată că pentru el n-a fost. Tot Gazeta, nici o surpriză, a desemnat-o pe Simona Halep drept sportivul anului 2018. Surprinzător a fost impulsul unui redactor-şef, care nu mai semnează în ziar de când postul i-a fost lăsat moştenire de Tolontan, de a-i trage un perdaf, afirmând între altele că Simona a primit trofeul cu un zâmbet fals! Cum ar veni, noi îţi dăm ditamai premiul (nu ei, dar să intrăm în logica lor), iar tu nu stai drepţi în faţa noastră? În fine, trecând la ”ievaluare”, 2018 a fost anul în care Halep a câştigat trofeul de Grand Slam care a transformat-o în cea mai bună jucătoare de tenis din istoria acestui sport în România. Cum şi-a păstrat şi locul 1 WTA, în ciuda declinului din final de sezon, putem spune că Simona n-a avut contracandidat. Mai mult, e foarte posibil ca acest an să fie şi irepetabil. În primul rând, peste sezonul ce stă să înceapă planează umbra afecţiunii la coloană. La antrenamente nu se poate recrea intensitatea unor meciuri precum cele cu Davis, Kerber sau Wozniacki, pentru a mă referi doar la cele de la AO. Apoi este despărţirea de Darren Cahill, iar ceea ce spunea Ilie Năstase, că Simona a ajuns la un nivel care îi permite să joace fără antrenor, este o prostie pe măsura geniului său. Însă Ţiriac, care a fost şi antrenor la viaţa lui, i-a făcut un aranjament, rămâne să vedem ce înseamnă ”Boris Becker a fost cooptat în staff”.

Acestea fiind zise, să lăsăm cortina peste 2018 şi să privim înainte fără mânie. La mulţi ani!