Țâfnoșii… nu moare!

Să fiu al naibii dacă noi, românii, suntem sănătoși! De ani de zile, nu doar că ratăm toate obiectivele la nivelul echipei naționale, dar până acum nici măcar un an, Naționala n-a jucat absolut nimic, indiferent dacă selecționerul s-a numit Pițurcă, Răzvan Lucescu sau (ptiu, piei, Satană!) Daum. De când în locul panaramei de nemțălău a venit Guriță, echipa a început să mai joace câte ceva, apoi s-a apropiat chiar de ideea de fotbal, iar ultimele meciuri au fost poate nu încântătoare, dar măcar pe deplin reușite. După ce ne-au bătut toți împiedicații Europei în preliminarii și de campionat european, și de mondial, iată că pentru prima oară după decenii terminăm o grupă fără înfrângere, ceea ce e important, dar esențial e, cum spuneam, că ceea ce joacă această nouă echipă a României este chiar fotbal. Sigur că nu întotdeauna rezultatele sunt cele dorite, însă spuneți-mi, vă rog, ce se poate spune de rău despre o echipă care termină fără înfrângere o grupă pe deplin echilibrată valoric, câștigând de 3 ori și făcând 3 egaluri? E ăsta motiv de mârâială, de scandal și de țâfnă, ori de bucurie și de a socoti ce ar mai fi nevoie pentru ca echipa să devină cu adevărat performantă la cel mai înalt nivel? Acum, ceea ce îi preocupă pe mulți dintre colegii mei de scris și de vorbit prin media este dacă unul sau trei sau câți erau pe teren au știut sau nu că ne trebuie o victorie la cel puțin 2 goluri diferență pentru a spera la un baraj. De aici, un circ întreg, ca la oameni fără treabă. Se invocă psihologia și pedagogia: erau oare toți atenți la ce se vorbea în pauză? S-au folosit tonul potrivit și vocabularul adecvat? Da’ ăia neatenți mai pot fi convocați la Națională!? Dacă n-ar fi de-a dreptul trist, ar fi totul de un comic demențial. Peste toate, hop și Guriță Contra, cu o țâfnă care a surclasat-o până și pe aia clasicizată a lui Piți, lasă-ne, încercând să disculpe și echipa, și pe el însuși, pentru o culpă… inexistentă! Dacă în locul său ar fi fost Cornel Dinu, cred că am fi râs și acum de replicile date de acesta unui Radu Naum care, și el, era plin doar de bune intenții. Eu zic să ne lecuim dracului de tâmpeala asta tipic românească și să ne bucurăm că mai putem vedea și fotbal la echipa reprezentativă.