Gabriel MANȚĂ

Vestea care plutea în aer a fost confirmată de Rafael Nadal în mediul online. Spaniolul s-a retras de la Turneul Campionilor din pricina aceleiași probleme la mușchii abdominali, care l-a împiedicat să evolueze și la Paris. A mai adăugat că va face o operație la gleznă, minim invazivă, pentru o afecțiune mai veche. Până când îl vom revedea în soarele dogoritor din Australia, să consemnăm efectele retragerii sale pentru cei calificați la Londra. După avansarea lui Nishikori între primii 8, care era previzibilă, având în vedere absența din ultima vreme a lui del Potro, iată-l și pe Isner făcând pasul pe tabloul principal. S-au translatat și locurile pentru rezerve, acestea fiind acum Khachanov și Coric, dar cred că norocul s-a terminat aici. Un alt efect al retragerii lui Nadal este avansarea lui Federer în poziția de cap de serie al uneia din grupe, ceea ce îl protejează de o dublă întâlnire cu Djokovic, cum s-a întâmplat în 2015. Atunci Roger a câștigat în grupă cu un joc brici, dar Nole a ajustat în ultimul act și el a fost campionul. Să mai remarcăm că niciunul dintre finaliștii de anul trecut, adică Dimitrov și Goffin, nu mai figurează între calificații din 2018, ei fiind departe chiar și de rezerve. Și ce progres lăsa să se vadă atunci locul lor!

A fost deja stabilită componența celor două grupe, numite Kuerten și Hewitt. Interesant este că Federer a apucat să joace împotriva ambilor jucători, cu australianul având chiar o frumoasă istorie în spate, 18-9 pentru elvețian fiind scorul întânirilor directe. Și chiar în grupa Hewitt a nimerit, împreună cu Anderson, Thiem și Nishikori. Va deschide cu japonezul, iar la fiecare meci se profilează o adevărată bătălie. Dincolo, în grupa Kuerten, Djokovic a primit numai categoria ”big server” – Zverev, Cilic, Isner. Exact ce trebuia pentru regele neîncoronat al returului, care va deschide cu americanul. Așadar, începând de duminică, vom avea câte două meciuri pe zi între jucători clasați în Top 10, până în următoarea duminică, la un unic meci care ar putea însemna o finală unică. Mă gândesc, desigur, la Centenarul Federer.