Doru POPOVICI

Săptămâna trecută, cam pe vremea când echipele de fotbal se pregăteau de a doua etapă de cupe europene, noi, care n-avem nicio treabă cu ideea de performanţă, trepidam în aşteptarea verdictului CEDO în cazul Mutu, cel care reclamase Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne că în cazul său nu fusese tocmai imparţial. Curtea de la Strasbourg n-a găsit însă nimic în neregulă, ceea ce nu e de mirare, fiind vorba tot de judecători, adică exact cum se petrec lucrurile şi în România, conform zicalei "magistrat la magistrat nu scoate ochii"! Cazul în sine este aparent simplu: Adrian Mutu a fost depistat pozitiv la un control antidrog "de uz intern", adică efectuat de clubul la care juca atunci, Chelsea Londra. În asemenea situaţii, cluburile din lumea întreagă, probabil că şi din restul Căii Lactee, îngroapă cazul. Sau dau o amendă simbolică, despre care nu află nici dracu'. Şi îi recomandă jucătorului să ia legătura cu medicul clubului, eventual să facă şi o cură de dezintoxicare. Nu şi Chelsea. Nu atunci. Şi nu cu Mutu. A cărui problemă reală nu era de fapt consumul de cocaină, ci Jose Mourinho, antrenorul său. Un ranchiunos, un răzbunător, o jigodie infatuată. Care şi-a dus răzbunarea până la capăt, distrugându-i nu doar cariera lui Mutu, ci, practic, şi întreaga viaţă. Dacă e printre dv. cineva care crede că Mutu era singurul care lua droguri din tot lotul de atunci al lui Chelsea, atunci ori n-aveţi habar despre ce-i vorba, ori vă drogaţi! Strasbourg-ul reprezintă ultimul fir de aţă de care s-a agăţat Adi Mutu, sperând că şi printre judecători ar putea exista vreo fiinţă cât de cât umană care să se-ntrebe pur şi simplu: Ce a făcut, mă, nenorocitul ăsta încât să fie pus să plătească 17 milioane de euro? A trădat planeta? Şi-a făcut o armă cu care să distrugă civilizaţia? A vrut să declanşeze al III-lea Război Mondial? Păi, s-avem pardon, dar cu aşa sumă poţi construi o reţea de trafic de stupefiante cu care să acoperi vreo două continente şi care să te facă multimiliardar peste noapte.