Aflăm că s-ar putea să nu vedem sezonul ăsta campionatele din Spania şi Italia la televizor. Am folosit condiţional-optativul, n-am dat-o ca sigură, poate-poate. Până de curând, eu le puteam vedea pe amândouă, pe cele două posturi de sport concurente, deci două abonamente. Unul era clar, campionatul spaniol nu putea fi ratat, doar acolo aveam 10 ani de baloane aurite. Trebuie să recunosc că al doilea abonament nu-l plătisem pentru campionatul italian, ci pentru turneele de tenis feminine, altele decât Grand Slam-urile. Pare greu de crezut că face această afirmaţie tocmai unul care a crescut cu Pronosportul, dar Il Calcio nu mă mai atrăgea. Îl aveam la îndemână, dar rareori mai aruncam un ochi pe câte un meci. Nu ajuta nici faptul că Juventus ieşea la suprafaţă din orice situaţie, iar contracandidatele, oricum s-ar fi numit, călcau în străchini când le era lumea mai dragă. Nici de data asta nu va fi altfel, dar curiozitatea pentru cum se va adapta Cristiano Ronaldo trecea în prim-plan. Şi tocmai acum s-a tăiat conducta. Iar faptul că nici La Liga nu mai e în program induce niţică panică. Hai că un an fără Bundesliga l-am dus cum l-am mai dus, că şi acolo Bayern usucă totul în jur, dar acum cu ce o să umplem ”frumoasele noastre duminici”. Cineva ne poartă sâmbetele! Ştiu, suntem patrioţi şi ne uităm la ai noştri, plus că de-aia au fost luate meciuri din Cehia, să vedem la lucru o singură echipă doar pentru că acolo e o colonie de jucători români. E drept, meciurile din Anglia nu sunt deloc de neglijat, dar cred că putem cădea de acord că e prea puţin. Dacă nu se întâmplă vreo minune, deja o să experimentăm fotbalul de după Messi şi Ronaldo. Noroc cu Liga Campionilor, măcar mijlocul săptămânii va fi plin. Din această toamnă se va trece la sistemul orar folosit în Liga Europa, adică meciuri de la ora 20 şi de la 22 şi 5 minute, ceea ce înseamnă mai puţină uzură a telecomenzii. În rest, dacă altfel nu s-o putea, i-om vedea şi în campionat, cu laptopul în braţe, la rezoluţie mică.