Gabriel MANȚĂ

Uau, cu puțin ghinion, Portugalia putea fi trimisă acasă la ultima strigare, adică la acel șut pe lângă, cu stângul, al unui iranian scăpat fortuit singur cu portarul! Dincolo de orice simpatii sau antipatii, ar fi fost nedrept. Nu numai pentru că Ronaldo a ratat (și el!) un penalty care ar fi pus capăt oricărei emoții, ci și pentru că arbitrul întâlnirii a dat dovadă de analfabetism funcțional. Degeaba te uiți la reluări din toate unghiurile, dacă nu pricepi ce vezi. Fix ca vițelul la poarta nouă. N-ai cum să acorzi lovitură de la 11 metri la un duel aerian ca ăla, fără pericol iminent, cu mingea mângâind mâna fundașului aproape fără să-și schimbe direcția. Degeaba făcea Ronaldo gesturi de dezaprobare la adresa VAR-ului, ”frumusețea” e în ochii celui care privește.

Nu numai portughezilor le-a trecut glonțul pe la ureche, ci și vecinilor iberici. Nu era neapărat la mijloc pierderea calificării, ci rușinea de care oricum nu prea s-au spălat cu acest 2-2 smuls in extremis Marocului. Golul egalizator al lui Aspas a fost validat tot cu ajutorul arbitrajului video, iar această fază ar trebui să constituie material didactic pentru disecarea ofsaidului. Ce înseamnă formularea arhicunoscută ”să se afle pe aceeași linie”? Se ia în considerare orice parte a corpului, mai puțin mâna. La finișul unei curse atletice se ia în considerare pieptul, la fotbal e bun și capul. Ei bine, în cazul nostru s-au cumulat toate elementele adverse: pozițiile atacantului și fundașului erau în planuri depărtate, a intervenit elementul de forfecare (atacantul înclinat spre poartă, fundașul în direcția opusă), iar părțile corpului care trebuiau comparate erau capul la atacant și piciorul din spate la fundaș!!! Deci: stop-cadru pe momentul pasei, ridicarea unui plan imaginar perpendicular pe teren (linia nu era suficient de precisă întrucât piciorul și capul nu se află nici ele în același plan vertical!) în dreptul piciorului fundașului, verificat capul atacantului în raport cu planul respectiv. Rezultat: planul era tangent la ”sferă”, adică în limbaj fotbalistic simplificat, atacantul era ”pe linie” cu fundașul, deci gol valabil! Cum să-l condamni pe tușierul ăla că a ridicat steagul?!