Gabriel MANȚĂ

În mod firesc, urmează momentul de glorie al lui Rafa Nadal, dar nu înainte de a menționa isprava neplanificată a Simonei Halep, care începe sezonul de iarbă cu eliminarea sumară a primăriței Gabriela Firea de pe teren! Acela e pulsul adevărat al oamenilor, veniți pe timpul lor la Arena Națională pentru Simona, fără convocator. Dar ceea ce a constituit un adevărat arc peste timp a fost replica aceea cu ”nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”, adică bucățică ruptă din Elena Udrea după Gala Bute! Poate se învață minte politicienii să-i evite pe sportivi, că prea o încasează prin ricoșeu.

Trecând la Nadal, se pare că acesta e la concurență cu Real Madrid, deocamdată e la undicesima la Roland Garros, dar dacă o ține tot așa, s-ar putea să-și depășească echipa favorită la numărul de Ligi ale Campionilor. Senzația de predestinare s-a menținut și în acest an, Rafa trecând ca prin brânză de del Potro și Thiem în ultimele două acte. Doar Schwartzmann a arătat spiritul necesar pe teren, însă ”fiul ploii” n-a fost nici acum lăsat de izbeliște, întreruperea fiind echivalentă cu punctul de inflexiune al meciului. De la finală se dorea măcar un strop de dramatism, comentatorii creaseră unele așteptări, unii chiar anticipau detronarea regelui, adică prima înfrângere a lui Nadal într-o finală la RG. N-a fost să fie, chiar dacă Nadal a oferit când și când niște perioade ce puteau fi exploatate. Thiem s-a complăcut în rolul băiatului bun, pentru el era deja bine că mai urcase o treaptă după trei semifinale consecutive, ce atâta grabă?! Cu nivelul său actual probabil că fi bătut pe oricine pe zgură, în afară de Nadal, dar dacă își perpetuează poziția ”la prelată” și pe restul suprafețelor, deși are toate elementele tehnice de a călări linia de fund, precum Federer, atunci chiar că își merită eticheta de jucător de modă veche. Sau poate că nu are antrenorii pe care îi merită și ar fi nevoie de o resetare, chestiune practicată cu oarece succes în circuit.