Gabriel MANȚĂ

Nu, Angela nu merge mai departe, cum era în filmul ăla de pe vremea comuniștilor, fiindcă Angelique Kerber, cea invincibilă anul acesta, a întâlnit-o pe Simona Halep, și ”mai invincibilă”. Ce a ieșit din confruntarea titanelor (sic!) am văzut cu toții. Dar înainte de a vorbi despre asta, să nu uităm a pomeni și despre (si)monologul din sferturi, unde Pliskova s-a încovoiat după un șuvoi de 9 game-uri consecutive! Au fost 5 și în semifinala cu Kerber, chiar primele, după care Simona a servit două duble la rând și a invitat-o pe nemțoaică în meci. A închis setul tot pe serviciul advers, după ce îl cedase iarăși pe al său. Chiar la timp, altfel se panica și risca o nefăcută. Nu putem trece peste setul secund, ăla pierdut. Simona a avut 3-1 și minge de 4-1 cu dublu break! N-a fost să fie și setul i s-a scurs printre degete. Dar nebunia abia acum avea să urmeze... Simona a văzut prima țărmul, iar ochii i s-au mărit, căci finala era acolo, nicidecum o fata morgana! Și-a pierdut acea concentrare, acea forță mocnită (smouldering intensity), în legătură cu care glumea deunăzi Federer, astfel că emoțiile au erupt, omenește de înțeles, iar nemțoaica a izbutit să întoarcă barca, acum ea vedea țărmul. Cum a făcut Simona de a salvat iar mingi de meci, ba încă două legate pe serviciul ”inamic”? Să răspundă alții, că eu nu mă încumet. Cert e că nu vom uita niciodată acest meci, după cum nu-l vor uita nici mulți alții, teoretic neimplicați. Trecând și la observații analitice, am constatat iarăși că Simona, în game-urile potențial decisive de serviciu, scade mult viteza pe al doilea, atingând iarăși borna inferioară de 107 km/h. Nu știu dacă e o decizie proprie, pe moment, sau o indicație tactică de a pune cu precădere mingea în joc, fără risc, dar urmarea e o expunere asumată la asaltul adversarei. Voi urmări acest aspect și în finala cu Wozniacki.

În final, nu mă pot abține de la o mică răutate. Pe cozorocul Simonei scria AO, deci era cumpărat de la suveniruri: undeva, niște sponsori își mușcă buzele!