Gică. Și ceilalți

Gazeta sporturilor de ieri îi dedica un număr considerabil de pagini antrenorului român al anului, domnul Gheorghe Hagi de la Viitorul (Constanța?, Ovidiu?, Chiajna?), o echipă cu localizare incertă și schimbătoare, dar cu performanțe aproape inexplicabile. De fapt, explicația cât se poate de corectă și de simplă e aceea că acolo, la Viitorul, lipsește obișnuita hârâială dintre patron/acționari/sponsori (sau cum s-or mai intitula numeroșii spălători de bani pentru care fotbalul este doar pretextul sau, mai corect, chiar mașina de spălat) și antrenor. Pentru ca imaginea să fie cea corectă, încercați, vă rog, o comparație între cum stau lucrurile la Viitorul și cum se prezentau ele la Rapid, Ceahlăul Piatra Neamț, Unirea Urziceni și altele din astea defuncte (dintre care unele se prefac că ar fi încă vii). Sau, mai simplu: cum merge treaba la Steaua București, cea poreclită FCSB, unde antrenorul știe sau nu știe carte (cel mai adesea nu, că nici Dică n-are școală, cum n-avea nici Mirel Radoi, și cred că au mai fost și alții în aceeași situație), dar și-ar dori în lot niște fotbaliști care să facă ceea ce-și imaginează el că ar trebui făcut, iar pe alții i-ar dori ejectați. Nimic neobișnuit până aici. Numai că la Steaua, ce vrea antrenorul nu contează, fiindcă dincolo de el se află patronul. Iar ăsta știe că dacă a dat bani pe unul, ăla trebuie să joace pentru a demonstra că face cât s-a dat pe el. Dacă însă e chiar prost, tot trebuie să joace, fiindcă poate prinde din greșeală o zi cu multă baftă, îi place cuiva de el, și astfel poate fi vândut, chiar cu profit. Iar ca la Steaua e cam pe la toți. Mai puțin la Gică, la Viitorul: acolo el dă banii pe jucători, el îi formează pe cei foarte tineri, el îi promovează la echipa lui, el îi vinde pe cei care merită sau trebuie vânduți, el face echipa care intră în teren. Nu se poate certa antrenorul cu patronul și cu vânzătorul de jucători, din moment ce e unul și același. De aceea, domnul Hagi este unic în peisajul nostru fotbalistic, tot așa cum era și pe vremea când juca. Și este, categoric, antrenorul anului.