Doru POPOVICI

Azi au loc ultimele meciuri din etapele de toamnă ale competiţiilor europene. Echipele care mai au încă speranţe de calificare pentru fazele superioare, cele din primăvară, au pus la bătaie tot ce au mai bun în bătătură pentru a-şi atinge obiectivul. Celelalte, deja calificate, unele încă dinaintea etapei penultime (situaţie în care, de-a dreptul miraculos, se află şi Steaua - că "FCSB" să-i spună ştiţi dv. cine, plus mamele domniilor lor!), n-au decât să-şi menajeze titularii, să joace cu cei mai nejucaţi din lista trimisă la UEFA, să experimenteze formule de joc şi scheme tactice până dau în bâlbâiala. Tot Steaua, la care e greu de presupus că vom vedea mari surprize pe frontul tacticii, fiindcă pentru asta ar fi nevoie măcar de un antrenor calificat, se afla într-o situaţie cumva atipică, deoarece în loc să caute formule de joc surprinzătoare în perspectiva prezenţei în  "primăvara europeană", ea joacă complet atipic, titularizându-i pe cei care nu vor apuca nici Crăciunul, darămite şaisprezecimile Europa League! Vorbesc, desigur, despre Alibec, pe care nici un antrenor, fie el calificat sau Dică, nu l-ar introduce nici în amicale cu juniorii proprii, şi nicidecum în cupe europene, fiindcă omului fotbalul pare să i se fi evaporat în totalitate. Această involuţie a unuia dintre cei mai talentaţi fotbalişti români este în egală măsură nefericită şi neliniştitoare. Eu nu pot să o pun în legătură cu nimic, ci poate doar cu accidentarea lui Alibec, care e posibil să fi fost mult mai gravă decât ni s-a spus, iar acestea să fie doar consecinţele. Acum puţină vreme, pe Alibec dădeau nişte englezi vreo 10 milioane. Becali, ca de obicei, s-a lăcomit. Acum, l-ar da şi cu cât l-a luat, numai că nici 2 milioane nu mai dă nimeni. Poate doar echipa lui Şumudică, unde îi doresc din inimă să ajungă. Sper că diseară va reuşi să rupă lanţul. E, oricum, ultima strigare de la târgul de toamnă.