În urmă cu vreo săptămână, cam pe când buletinele meteo și prognozele pe termen mediu începeau să anunțe cu destulă putere de convingere apropierea iernii, câteva, și nu puține, cluburi de fotbal din primele două divizii au solicitat Federației Romane de Fotbal, respectiv Ligii Profesioniste (ha, ha!) de Fotbal întreruperea competițiilor la începutul lunii decembrie, adică de la sfârșitul turului Diviziei B și al etapei de Cupa României, pentru ca rezultatele să nu fie afectate de vremea ostilă. Cererile au rămas fără răspuns, programarea inițială urmând a fi respectată. Nu știu care ar putea fi argumentele forurilor diriguitoare ale fotbalului ăstuia cât se poate de românesc, cel puțin în acest an/sezon competițional, în care fotbalul nostru nu se află sub niciun fel de presiune, întrucât am reușit o proaspătă necalificare la World Cup, așa că o putem lungi cu campionatele cât de mult vrem. Vă mai amintiți din precedentul sezon panarama aia de meci de pe un patinoar, unde la pauză, una din echipe a refuzat să mai iasă pentru repriză a doua, ca să nu-și expună fotbaliștii la accidentări grave? Mai țineți minte și cum s-a finalizat tărășenia? Cu meci pierdut! Asta, deși regulamentul îl obligă pe arbitru să nici nu fluiere de început dacă starea terenului e improprie desfășurării jocului! Ieri au avut loc trei meciuri din Cupa României. Scriu acest articol în timp ce urmăresc prima partidă, cea dintre Unirea Slobozia și CSMS Iași. Plouă blând, nu torențial. Cu toate astea, terenul e o știoalnă în care păstrarea echilibrului presupune abilități de circar, șutul prezintă risc de entorsă, iar orice alergare se sfârșește cu valuri de noroi la frânarea care de fapt nu se mai produce. De aici, un permanent risc de accidentare la absolut orice intervenție. Nimic nu justifică porcăria asta. Poveștile cu televizarea programată nu țin. Pe cine dracu’ interesează un fotbal de doi bani fără nicio miză? Cine, ce ar avea de pierdut dacă s-ar amâna?