Doru POPOVICI

În majoritatea şcolilor din Anglia, acolo unde sănătatea naţiei chiar contează, nefiind doar prilej de lătrat prin campaniile electorale, ca la noi, ziua de vineri este dedicată, în cele mai multe din ele exclusiv, sportului. Chestia tare e că nu fotbalul e rege, ci rugby-ul, fiind subiect de examene în fiecare an. Există însă şi licee unde fotbalul îşi trage partea leului. Nu ştiu însă dacă şi în şcolile ajutătoare, adică în cele frecventate de copii cu felurite disabilităţi, se practică fotbalul la orele de educaţie fizică, şi nici dacă acestea au echipe, eventual chiar angrenate în competiţii. Cu siguranţă însă că dacă există echipe în şcolile ajutătoare, acestea nu pot să arate mai rău decât a arătat Steaua alaltăieri seară la Plzen. Nici dacă ar fi avut grave handicapuri motorii ori de orientare în spaţiu, nu cred că amărâţii prezenţi pe gazonul cehesc ar fi putut juca mai prost. Părea că se văzuseră pentru prima oară în viaţa lor, că regulamentul nu l-au înţeles până la capăt (adică de ce e bine/necesar/de dorit să duci mingea până în aţele din partea ailaltă de teren), că în joc nu sunt puncte şi bani buni, ci maximum vreo 3-4 beri. Asta, la nivel colectiv, de echipă adică. La nivel individual, lucrurile s-au prezentat numai cu niţel mai rău, în sensul că pasele ori n-ajungeau nicăieri, ori ajungeau la adversar, că şuturi pe poartă parcă au fost în număr de... unul!, însă cel mai complicat părea a fi să ţii chestia aia pe lângă tine: am văzut fotbalişti călcând pe ea şi prăbuşindu-se, centrând spre stânga şi mingea luând-o în dreapta, dar şi luftând într-un mare fel când doar voiau să centreze, în sfârşit, un haos general şi total, pe care cehii l-au taxat insuficient, probabil nici lor nevenindu-le să creadă că asta-i aceeaşi echipă care i-a snopit până acum pe unde i-a prins. Păreau, cum vă zic, o adunătură de orfani, asistaţi social, ba şi marcaţi de grave probleme de sănătate. Să fie oare doar faptul că echipa a făcut-o Gigi?