Doru POPOVICI

Numărul de ieri al "Gazetei sporturilor" încearcă să descâlcească originile conflictului dintre Cornel Dinu, zis "Procurorul", şi Cosmin Contra, zis "Guriţă", doi selecţioneri ai echipei reprezentative a României la distanţă de câteva decenii. Dinu nu a reuşit nici o performanţă mai acătării, despărţindu-se de funcţia respectivă după un eşec memorabil: celebrul Cehoslovacia - România, disputat la Kosice în 1993, şi terminat cu 5 - 2. Guriţă n-a avut încă parte de chestii bune de ţinut minte peste decenii, dar ceva îmi spune că urmează. De ceva vreme, cei doi poartă un dialog aflat încă în limite urbane, dar pe fond lucrurile se simt a fi încurcate, astfel încât mă aştept ca vreunul să depăşească graniţa civilizaţiei. Pentru cei foarte tineri, trebuie spus că Dinu este un caz aparte în fotbalul nostru, el reuşind să termine şi ceva şcoală, ca Boloni, ca Lucescu şi ca alţi câţiva, mai ales din generaţiile vechi. Dincolo de diploma de la Drept, Cornel Dinu chiar a practicat meseria de procuror, de unde şi porecla. Guriţă, în afară de meseria de fotbalist, nu cred să mai aibă vreuna. Şi nici studiile care să îi permită să practice şi altceva. Dar diferenţa majoră dintre ei este dată de miile de cărţi în plus citite de Dinu. Cât timp conflictul e pe vorbe, Guriţă n-are nici o şansă. Poate stârni eventual doar milă. Cu cât se lungeşte disputa, cu atât se face de râs mai tare. Fiindcă cele 14 cuvinte din vocabularul lui nu pot fi opuse logoreei marca Dinu, adesea şi densă în conţinut, ca să nu mai socotim cât înţelege Guriţă cu adevărat din spusele celuilalt. Nu sunt convins că Guriţă chiar a vândut meciul cu Rapid, ceea ce l-a făcut pe antrenorul Dinu să-l gonească de la Dinamo, după cum susţine "Gazeta sporturilor" de ieri. Dar dacă vrea să aibă tihnă la Naţională, ar trebui să încheie imediat scandalul. Însă la câtă minte are, nu-l văd s-o facă. De aceea, cred că ne prinde Revelionul cu Dinu băgând metafore şi Guriţă ameninţări.