Doru POPOVICI

Există în ziua de azi nenumărate gadget-uri create în principiu spre a ne uşura existenţa, a ne ajuta în varii situaţii, a ne proteja de fel de fel de chestii. Printre ele, câteva au fost create ţintit către sport, beneficiile aduse de prezenţa lor fiind în cele mai multe situaţii indiscutabile. Bunăoară, camerele de pe linia porţii la hochei, care au deja decenii bune  de existenţă, ajutând la validarea sau invalidarea golurilor, lucru imposibil de realizat cu ochiul liber în timpul derulării live a fazelor, din cauza vitezei nebune a pucului. Tot de mare ajutor este celebrul hawkeye (ochi de şoim) în tenis, sculă care face stop-cadru pe minge la contactul cu suprafaţa de joc, arătând cât se poate de corect dacă mingea a fost înăuntru sau afară. Fără nici un dubiu. Dezavantajul este doar acela că nu poţi greşi solicitarea decât de 3 ori într-un set, după care îţi pierzi dreptul de challenge. Tot din tenis este şi beep-ul care se aude la oricât de fină ştergere a fileului din serviciu. N-am bănuit niciodată că asta poate da rateuri grosolane până la finala de duminică, 15 octombrie, dintre Federer şi Nadal, când un serviciu de-al lui Federer s-a reluat pe motiv de beep, deşi până şi Nadal a arătat că mingea trecuse cu mult pe deasupra fileului. Oricum, în toate aceste situaţii, nici nu se pune problema vreunui furt, intenţionat sau din greşeală. Cu totul alta e situaţia la fotbal, deşi lucrul mi se pare aproape inexplicabil. Din acest sezon, în Italia se experimentează tot un gen de hawkeye, prilej cu care meciurile au ajuns să dureze şi cu câte 10 minute mai mult, cam cât se sta cu prilejul fazelor litigioase. Am văzut penalty-uri acordate după consultarea televizorului, dar şi unele anulate după ce fuseseră fluierate. Cu fiecare prilej au fost mârâieli, comisia care analizează fiind mai mereu depăşită de situaţie şi chemându-l tot pe arbitru să decidă. Teoretic, e o lovitură dată blaturilor. Practic, dacă e de făcut, tot se face, fie că trişorii mimează perfect faulturile, fie că arbitrul nu-şi schimbă decizia iniţială, dacă tot e chemat să hotărască. Una peste alta, cred că în momentul discutării fazelor, decizia n-ar avea de ce să mai ajungă la arbitru. Şi sper că niciodată nu se va introduce sistemul şi în România. Ghiciţi de ce?