Doru POPOVICI

Nu mai ţin minte care-i legătura, fiindcă de fapt nici nu mă interesează, dar dacă forţez un pic memoria, îmi iese că între domnul Becali Gheorghe şi familia domnitoare peste Bucureşti şi Voluntari, adică Pandele/Firea, există un fel de legătură de rudenie. Cred că dl Becali este naşul fericitului cuplu. Cum s-ar zice, domnia sa este părintele spiritual al familiei de primari, ceea ce nu este de râs. Este, pur şi simplu, adevărul gol-goluţ. Şi fiindcă trăim într-o lume a curăţeniei morale absolut exemplare, nimic mai firesc decât un rezultat de o egalitate perfectă după un meci de o nulitate tot aşa, demonstrată chiar de tabele de marcaj. Domnul Becali nu este la prima experienţă pe care noi, privitori neimplicaţi, habar n-avem cum am putea-o cataloga: drama cu vădite nuanţe de tragedie sau comedie de să faci pe tine de râs? Fiindcă, dacă mergem în trecutul ceva mai îndepărtat, ne reamintim de bijuteria aia de gol luată de Steaua la Buzău, de la o echipă plătită tot de Becali, autorul asasinatului rămânând complet năucit de golul înscris, la fel şi restul echipei: nu că nu se pupau, dar nimeni nici măcar nu zâmbea, deşi egalaseră campioana în minutul 90! Patronul nu era finul lui Gigi, nici naşul, dar era, cumva, salariatul/servitorul acestuia. Trecutul mult mai apropiat ni-l readuce în memorie pe acelaşi domn Becali pierzând titlul de campion în faţa naşului Gheorghe Hagi, după ce timp de ani întregi îl bătuse pe unde îl prinsese, mai puţin atunci când era neapărată nevoie să-l salveze. Acum câteva zile, cum ziceam la început, echipa finilor Firea/Pandele a băgat mândreţe de Steaua în şah etern, administrându-i un 0-0 soră cu moartea, sau măcar cu ratarea unui nou titlu. În această situaţie, era de la sine înţeles că CFR va face măcel cu Botoşani, asigurându-şi titlul încă de acum. Când colo, ce să vezi? Aceeaşi panaramă, doar în alt decor. Mi-am amintit cum se îmburica Gigi după victoria cu Lugano, zicând că nu mai are de jucat decât cu Barcelona şi alte mărimi. Cam tot aşa zicea şi Mureşan de la Cluj, acum vreo săptămână. Habar n-am avut că drumul spre Barcelona trece prin Voluntari şi Botoşani... unde se şi înfundă!