Doru POPOVICI

Naţia asta a noastră, despre care fanii ei necondiţionaţi cred că e binecuvântată şi cumva mai cu moţ decât altele, de fapt decât toate celelalte, are o caracteristică absolut specială care o individualizează categoric: nu are parte mai niciodată de o bucurie deplină, până la capăt. Sau până la punctul la care aceasta se confundă cu fericirea. În această ordine de idei, ultimele câteva zile ne-au pus faţă în faţă cu nişte evenimente din lumea sportului pe care le aşteptam şi în care ne-am pus mari speranţe. Au fost mai întâi debutul lui Guriţă la naţionala de fotbal şi speranţa că o vom vedea jucând altceva decât sub mâna moartă a neamţului. După ce ne-am lămurit încă de joi că se poate face bici cu materialul clientului, ba care să mai şi pleznească, aşteptam ca duminică să vedem resuscitata Naţională răzbunându-ne toate frustrările şi lăsând-o pe Danemarca la televizor, tot aşa cum ne lăsase şi ea cu câţiva ani în urmă. N-a fost să fie, iar bucuria noastră s-a diluat niţeluş. Parcă încă mai mare a fost neîmplinirea la tenis: da, ne-am bucurat enorm, probabil tot neamul, să o vedem pe Simona Halep cocoţându-se în vârful lumii tenisului. Poate încă mai mult noi, cei care n-am crezut în capacitatea ei de a o face. Tocmai de aia simt nevoia să îi transmit toată admiraţia mea şi să îi cer scuze pentru neîncredere. După ce am văzut-o defilând cu coşmarul Ostapenko, nici nu mi-am putut imagina că cu Garcia n-o să măture asfaltul ăla chinezesc. Numai că Simona e tot româncă şi deci consideră că treaba ei s-a terminat după ce s-a urcat pe pisc. Aşa că bucuria de sâmbătă ne-a cam ieşit pe nas duminică. O zi în care aşteptam şi marea lovitură pe care trebuia s-o dea enormul sportiv Marian Drăgulescu, singurul gimnast român ajuns într-o finală la Mondialele de anul ăsta. A sărit binişor spre bine, astfel încât la jumătatea concursului era cu argintul la gât. Mai erau 4 gimnaşti. Unul a sărit clar mai bine, coborându-l pe 3. Totuşi, pe podium. Următorii doi, slabi. Mai era unul singur, un coreean. Şi care, evident, l-a depăşit pe Drăgulescu cu vreo 3 sutimi, dându-l jos de pe podium. Păcat, mare păcat. Şi uite-aşa, un weekend pe care îl aşteptam să fie al triumfurilor, s-a încheiat poate nu trist, dar oricum departe de fericirea aşteptată.