Doru POPOVICI

În principiu, nu sunt de acord cu ideea că norocul are un rol important în sport. Sigur că poţi vorbi de puţin noroc atunci când mingea şutată spre poartă loveşte bara, iar apoi, în loc să iasă afară, se duce în aţe. Tot de noroc este vorba şi dacă o bilă ratată la snooker loveşte colţul buzunarului, după care mai loveşte vreo altă bilă, alt colţ, şi în cele din urmă intră în buzunarul din cealaltă parte a mesei. Ori la golf, când bila aia mai mică decât mingea de tenis se duce de nebună fix în gaura aflată la 182 de metri distanţă. E vorba de câte o doză infimă de noroc, din cele care dau farmec competiţiei, indiferent despre care sport vorbim. Dar să dai vina doar pe norocul adversarului, iar tu să te dai mereu lovit de ghinion, pierzând tot ce se poate pierde, inclusiv meciuri presupuse uşoare, fără să-ţi asumi măcar o fărâmă de vină, e cel puţin ciudat. Şi specific sportivilor români. Cei cu adevărat puternici şi care îşi cunosc exact valoarea pot să aibă câte un moment de ghinion, dar când se trage linia finală, îi găseşti acolo unde trebuie, adică în frunte. M-am gândit la toate astea plecând de la două nume: Real Madrid şi Simona Halep. La Real, faptul că la un moment dat a cedat locul 1 a fost bucăţica aia de ghinion despre care aminteam. Dar nici o clipă nu a dat senzaţia că poate rata titlul. Iar asta s-a şi petrecut: a câştigat La Liga mult mai clar decât ar lăsa să se creadă cele doar 3 puncte avans. Simona Halep a avut însă ghinion. Acela de a se accidenta când era pe val în finala de la Roma. De ani de zile o tot aşteptăm fie să câştige un turneu de Grand Slam, fie Masters-ul din finalul sezonului, fie să urce pe locul 1 în clasamentul WTA. Iar ea are mereu ghinion. Ani de-a rândul ne-a tot spus că n-are loc de Şarapova şi/sau de Serena. Acum, ambele sunt pe tobogan. Face cineva pariu că Simona n-o să câştige nici un turneu de Grand Slam şi că n-o să urce vreodată pe locul 1? De ce? Vorba ăluia: "Ghinion!".