Doru POPOVICI

Să ştiţi că mă ţin de promisiune. Măcar de asta, fiindcă de cealaltă, cum că nu voi mai scrie nimic, niciodată, despre numitul Becali Gheorghe, n-am fost în stare. Aşadar, îi las colegului Gabi Manţă plăcerea şi bucuria de a scrie, dacă va fi cazul, despre o nouă şi mare victorie sportivă românească, eventual chiar două, în turneul de tenis de la Madrid. Asta nu înseamnă că nu urmăresc meciurile ei/lor şi că nu mă consum la fel ca altădată. Dar de scris, nu. 

Iată că după câteva zile tensionate, în care s-a discutat cât se poate de concret despre paşii care ar urma să fie făcuţi către desfiinţarea echipei de fotbal Foresta (întreb a mia oară: chiar se numeşte astfel? Fiindcă în actele oficiale ale Federaţiei de Fotbal nu există decât Rapid Suceava, şi nicio Foresta), astăzi totuşi echipa a ajuns în Bărăgan, în comuna Afumaţi, unde urmează să ia bătaie de la echipa din localitate. Sau să bată. N-are pic de importanţă, din moment ce cu victorie, cu egal sau bătută soră cu moartea, echipa noastră urmează să dispară. Mai important mi s-ar părea ca acolo, la Afumaţi, niscai oficiali de-ai noştri să încerce să afle de la responsabilii locali cum dracu' de ăia (nişte ţărani!, vorba reclamei) reuşesc să ţină bine-mersi echipa în Liga a doua, iar noi, jmecheri daţi naibii (din inima civilizaţiei austro-ungare, dacă ne-ntreabă cineva!), nu găsim 300.000 de lei în ditamai mândra Bucovină, picior de rai, tărâm de basm şi de legendă şi de toate alea... mai puţin de obraz... că pe mândrii noştri bucovineni, ăia cu averi colosale, zic, dacă-i cauţi la obraz, constaţi că lipseşte cu desăvârşire, încât te întrebi cum dracu nu le cade haleala din gură prin laterale! Din mila publică organizată de primar nu cred că se alege ceva, cu toţi cei 20 de lei cu care am contribuit şi eu. De aceea, îmi declar şi eu sila publică faţă de toţi porcii cu averi colosale, desigur şi frauduloase, cărora li se rupe într-un mare fel (şi) de fotbal. Pentru aceşti mari nesimţiţi, averea se face doar pentru a-şi putea cumpăra cu ea loc. Nu, nu de veci, ci pe veci, dacă se poate, în Parlament. HUOOO!!!