Gabriel MANȚĂ

Carevasăzică, după ce făcuse mai mult figuraţie în această ediţie de Liga Campionilor, Ronaldo se trezeşte şi dă 5 cu Bayern în sferturi şi încă 3 cu Atletico în semifinală! Ar putea ajunge tot la 5, dacă o mai fi păstrat ceva şi pentru retur. Dacă nu, nu-i bai, mai e de jucat şi finala. Cu Juve, care n-a lăsat loc de surpriză în Principat, şi poate e mai bine aşa. Formidabil drumul parcurs de torinezi în ultimul an, în sus şi numa’n sus. De la instaurarea unei dominaţii teoretic nesănătoase pe plan intern, Juve a avansat an de an câte o treaptă şi în cupele europene. Dacă ar fi câştigat Liga Europa în 2014, urcuşul ar fi părut chiar planificat ştiinţific. Atunci, în 2014, Juve a fost eliminată de Benfica în semifinale, într-un final de meci tensionat, cu italienii câutând în van, cu om în plus, golul calificării. Jucau atunci în alb-negru un Vidal sau un Pogba, de care conducătorii n-au ţinut cu dinţii, asta poate şi pentru că jucătorii respectivi aveau gânduri de mărire în altă parte. Într-adevăr, cine credea că Juve ar putea performa şi dincolo de cizmă?! Acum doi ani a făcut un pas oarecum neaşteptat în finala LC, trecând chiar de Real, cu ajutorul consistent al refuzatului Morata. În finală, Barcelona de atunci a fost o nucă prea tare pentru Juve, dar măcar i-a căzut cu tronc un viitor „refuzat”, Dani Alves. Din aceeaşi categorie ar putea face parte şi un Mandzukic, un Khedira, chiar un Higuain. Una peste alta, o potenţială finală Real Madrid – Juventus Torino ar fi una fără favorit cert, adică pasăre rară în ultimii ani. Dacă nu vom înregistra surprize colosale în retur, de asta vom avea parte.

Fiindcă semifinala de Liga Europa dintre Ajax şi Lyon a fost devansată, am încă de astăzi prilejul de a-mi exprima încântarea faţă de acest meci neobşnuit, cu mai multe ocazii de gol decât faulturi! Mi-ar plăcea să văd aceeaşi plăcere nebună a jocului şi la tinerii Viitorului, restul ar trebui să vină de la sine.