Gabriel MANȚĂ

Un Gand Slam fără primii doi favoriţi în sferturi nu am mai prins de când scriu la rubrica asta, de aceea am adaptat puţin titlul cunoscutului film cu Matt Damon. Mai mult, ne întoarcem în vremurile în care, tur după tur, îi urmăream pe Roger şi pe Rafa cum avansează spre mult aşteptata finală. Dar n-aş vrea să trec la multele lucruri care s-au întâmplat în aceste zile libere fără a omagia un meci de o frumuseţe clasică. Este vorba de confruntarea dintre Dimitrov şi Gasquet, o luptă dreaptă, cu o singură mână la rever, fără ca asta să însemne un punct slab pe care să se insiste până la cinsim. Aşa cum anticipam, Dimitrov l-a copleşit pe francez, acesta plătind tribut unui prim serviciu situat undeva la 170 km/oră. Nici n-am prea văzut la el serve plate, pentru a mai lua din timpul de retur, astfel că mai ales aici trebuie căutat motivul pentru care s-a oprit mai mereu în buza scucesului (doar două semifinale de GS). Gasquet pare un rătăcit din categoria cocoş (galic, fireşte!) în lumea greilor şi semigreilor, dar nu iese bine nici din comparaţia cu unul de categoria pană, Nishikori, cu 7 cm mai scund, care atinge constant o viteză de 190 km/oră cu primul. Oricum, generaţia muschetarilor francezi (Tsonga, Gasquet, Monfils, Simon) stă să apună fără vreun trofeu suprem. Iată, Tsonga a fost lesne pus cu botul pe labe de un Wawrinka agresiv, inclusiv verbal, iar Monfils s-a proptit din nou în zidul Big Four, reprezentat acum de Nadal, care a avut meci mai greu în turul precedent, cu junele Zverev, dovedit abia în decisiv. Cât despre Zverev „cel bătrân”... asta da, surpriză! La aproape 30 de ani, deci de vârsta lui Murray, l-a înnebunit pe acesta cu un smart-tenis sufocant, fără a-l lăsa să resprire, să gândească. Este, totuşi, o bilă neagră pentru liderul modial faptul că nu a reuşit să găsească o soluţie pe parcursul unui meci de trei din cinci. Mişa Zverev a atacat continuu fileul, cu o rată de reuşită mai degrabă modestă, 55%, dar care s-a dovedit suficientă, mai ales pentru că l-a impacientat pe scoţian. Nu s-a mai întâmplat asta în sfertul cu Federer, care l-a executat sumar pe ruso-neamţ. Până a ajunge aici, Roger i-a predat o adevărată lecţie lui Berdych, apoi a rezistat cinci seturi cu Nishikori, niponul fiind cel care a cedat primul fizic (vechea sa problemă nerezolvată). Pe partea cealaltă, Dimitrov a ajuns la întâlnirea pronosticată de mine cu Thiem, mulţumindu-i în patru seturi lui Istomin pentru defrişarea terenului, numai că austriacul s-a prins în cursa întinsă de efervescentul Goffin. Oricum, un sfert Dimitrov-Goffin nu e cu nimic mai prejos. În fine, Raonic îşi respectă până acum clasamentul, deşi a cam oscilat în meciul cu Bautista-Agut, ceea ce nu-şi va mai permite cu un spaniol de cu totul altă anvergură, Rafa Nadal, dacă vrea să răzbească în semifinală.

La fete, cred că putem digera eliminarea Soranei, ar fi trebuit ca Muguruza să prindă o zi prea slabă ca jucătoarea noastră să avanseze. Jucătoarea spaniolă n-a apucat să se bucure prea tare, fiind frăgezită bine de Vandeweghe, inclusiv cu o „lăptăreasă”. A fost o confirmare a jocului de tip pickhammer al lui Coco, după ce trecuse în două seturi de însăşi lidera mondială, Angie Kerber. Cum Venus a atins şi ea o semifinală la AO după 14 ani (!), vom avea sigur o jucătoare americană în finală. Ca aceasta să fie în întregime o afacere americană, ar trebui ca Serena să treacă succesiv de Konta şi de câştigătoarea dintre Pliskova şi Lucic-Baroni (meciuri deja încheiate la orele mici ale dimineţii).

Cât despre români în a doua săptămână, această prezenţă a fost mai mult simbolică, Irina Begu şi Horia Tecău părăsind competiţia de dublu mixt luni dimineaţa. Cu o zi înainte, dubliştii Tecău şi Mergea ieşiseră şi ei din turneu, ultimul după trei mingi de meci irosite cu principalii favoriţi...