Gabriel MANȚĂ

Ceea ce îmi imaginam că e doar o ipoteză puţin probabilă, ca Steaua să se încurce la Giurgiu, s-a materializat mai dur decât simpla „încurcătură”, adică un meci egal. Ca şi anul trecut, când Găman înscria cu capul la ultima fază, Astra s-a impus prin golul lui Budescu, confirmând statutul de antrenor băftos al lui Şumudică. Căci da, Şumudică a măturat sub preş gunoiul pe care tot el îl vânturase şi s-a întors pe banca echipei. Face el cum face şi îşi strânge în jur fotbaliştii din ce în ce mai puţini, dar tot îi iese. La polul opus, Reghecampf oscilează periculos pe marginea prăpastiei, numai că, surprinzător, beneficiază de o răbdare nespecifică pentru Gigi Becali, care nu s-a manifestat pentru predecesori. Pesemne că pe cei doi îi leagă ceva mai mult decât simpla relaţie dintre patron şi angajat, iar aici nu mă refer la cine ştie ce sentiment înălţător de prietenie. O mică paranteză. Aşa cum afirmam mai demult, cât timp nu va exista oficial o alternativă la actuala echipă a lui Becali, voi continua s-o numesc pe aceasta Steaua. Când sub acest nume va figura un alt club, cu vechea emblemă şi palmaresul de dinainte de Becali, atunci situaţia se va schimba de la sine. Aşadar, un loc 3 realmente ruşinos după 20 de etape pentru Steaua, plus ratarea calificării în primăvara europeană, acolo unde rivala Astra s-a strecurat cumva. Becali adună tot ce-i mai răsărit prin Liga 1, doar că veleităţile jucătorilor se prefac în pulbere odată transferaţi. I-o deochea cineva, mai ştii?! În schimb, toate merg ca pe roate pentru Astra şi pentru Şumudică, acesta primind un adversar abordabil la tragerea la sorţi pentru Liga Europa. Nu e Gent, cea care s-a distrat cu Viitorul, ci Genk, care navighează pe la mijlocul clasamentul belgian, fără şanse la play-off (aproape la fel ca Astra!). Dacă n-o să-i ia Steaua şi bruma de jucători care i-a mai rămas, poate Şumudică se va califica (şi) mai departe, iar Becali va realiza că nu jucători trebuie să transfere de la Astra!

Nu pot încheia fără a consemna victoria tocmai obţinută de fetele de la handbal în faţa Cehiei, în genul acela de meci în care mintea îţi fuge la următorul. Pentru că următorul e cu Danemarca şi nu e loc de două săbii în teaca semifinalelor. Cum ar veni, ne-am calificat în sferturi şi jucăm cu danezele pentru dreptul la medalii.