Doru POPOVICI

Pentru ziaristul de sport, se ştie că perioada cea mai grea din an este vara, atunci când mai toate sporturile, şi în primul rând fotbalul, dormitează de crezi că sunt în moarte clinică. De bine, de rău, tot mai prinzi vreun amical sau chiar ceva meciuri oficiale în preliminariile cupelor europene. Aparent, şi iarna ar fi cam la fel, cu menţiunea că totuşi englezii joacă până şi în ajunul Crăciunului sau de Anul Nou, aşa că tot mai găseşti câte ceva de comentat. Ei bine, săptămâna asta, de parcă nu mi-ar fi de ajuns că colegul meu de rubrică, Gabi Manţă, şi-a luat un mini-concediu, rămânându-mi mie să scriu zilnic, s-a mai întâmplat să fie şi cea mai seacă săptămână din toţi cei 26 de ani de când scriu despre sport. Nu numai că fotbalul din prima ligă s-a întrerupt peste tot în lume (că se joacă preliminarii de Mondial pe toate continentele) dar, lucrul dracului, nici în celelalte sporturi n-a fost niciun pic de activitate: turnee de tenis de mâna a treia, handbal doar intern, rugby-ul doar s-a pregătit, şi el, pentru ceva teste internaţionale, nici măcar snooker-ul din Champions' Tournament n-a fost televizat, deşi erau acolo toţi, inclusiv Ronnie şi Judd. Deşi Lăsatul Secului e abia săptămâna viitoare, în sportul mondial această sărbătoare (!?) s-a produs cât a fost săptămâna asta de lungă. Culmea e că nici meciurile de Mondiale n-au avut loc până aseară, iar ora la care predau articolul la ziar nu mi-a permis să comentez nici meciul de la ora 19.00, Armenia - Muntenegru. Curat ghinion. Aşa că în mijloc de noiembrie m-am simţit că în toiul verii. De neînţeles este de ce nu s-a programat în România măcar o etapă intermediară din Divizia B, dacă tot era aşa o secetă. În sfârşit, mă declar fericit că această săptămână de veritabil coşmar se încheie azi, şi sper că la ora când citiţi confesiunea mea de aici, avem motive de bucurie cu toţii. Fiindcă dacă ne prinde primăvara măcar pe locul 2, nu mai am niciun dubiu în privinţa calificării.