Gabriel MANȚĂ

Când afli că un băiat de liceu plăteşte cu viaţa plăcerea de a fi mers să vadă fotbal pe stadion, treburile şi grijile zilnice ne par lipsite de orice sens. Ştiu puşti încă şi mai mici care se duc să vadă Dinamo sau Steaua, iar gândul că vreunul dintre ei ar putea intra în raza unei bestii mi se pare inacceptabil. Cel care a curmat viaţa acelui copil, probabil nici el prea copt la minte şi la trup, trebuie să simtă pedeapsa în primul rând în suflet. Nu mă îndoiesc că va fi prins, căci aşa ceva nu se poate tăinui nici de către prieteni, şi va plăti cu ani din viaţa sa ceva ce nu se poate echivala oricum cu nimic: o altă viaţă. Dar, pentru că tocmai viaţa merge înainte, cel puţin a unora dintre noi, vom trece la fotbalul jucat, fie şi cu inima grea.

Steaua s-a prezentat dezamăgitor în deplasarea de la City, făcându-l şi pe Guardiola să declare că a refuzat jocul. Meciul acesta era o vitrină, trebuia abordat cu cei mai buni jucători, ocazia era ideală de a le face reclamă. Mai era şi imaginea deplorabilă din tur care se cerea ştearsă. Când colo, ca un moşneag sfătos, Reghecampf declară că important e să câştige meciul cu Pandurii! Păi de ce ar fi aşa important, domnu’ antrenor? Cu “performanţele” astea interne îi iei ochii lui Becali, iar când vine o echipă mai legată îl laşi cu pantalonii în vine? Să nu dai un gol într-o dublă cu Manchester City, care a fost generoasă în a folosi rezerve, mi se pare de-a dreptul ruşinos pentru firma pe care o are Steaua în Europa. Dar, până la urmă, poate de atât e în stare antrenorul Laurenţiu Reghecampf, să ia titlul cu Steaua. Ceea ce, să convenim, nu e totuna cu a-l aduce la Galaţi sau la Urziceni. Să-l lăsăm, aşadar, pe Reghe să se pregătească de meciul din campionat cu Pandurii.

Între timp, remarcăm cu oarecare obidă că şi alte echipe din est şi-au deschis drum spre grupele Ligii Campionilor. Ruşii de la Rostov chiar şi-au făcut echipă solidă, dar cu acest Ajax până şi Steaua ar fi avut şanse. Sosiţi pe ultimii metri sunt croaţii de la Dinamo Zagreb, care au împins meciul cu Salzburg în prelungiri, acolo unde au rezolvat calificarea, spre satisfacţia deocamdată platonică a lui Măţel, rămas pe bancă.