Doru POPOVICI

Înainte de a mă apuca de scris rubrica asta, am aşteptat să văd tragerea la sorţi de ieri. Vă mărturisesc că am făcut-o fără pic de emoţie, numai din curiozitate. Iar asta numai din cauză că în acest an consider că echipele noastre, cele rămase încă în Europa, şi-au atins deja nivelul maxim al posibilei performanţe, ba, în cazul Stelei, acesta a fost depăşit consistent. Am zis-o clar şi răspicat: norocul i-a scos-o în cale pe Sparta Praga, care s-a învrednicit în retur să joace încă mai prost decât spera cineva să o vadă vreodată. În privinţa Astrei, lucrurile sunt încă mai limpezi: nici în campionat, nici în preliminariile europene n-a jucat nici măcar un pic de fotbal, aşa că înfrângerea a fost cât se poate de normală. Ba chiar e de mirare că a scăpat cu doar 3 goluri luate, când nici 8 sau 14 n-ar fi fost surprinzătoare faţă de ceea ce (nu) a jucat. În consecinţă, urmează încă două înfrângeri, poate chiar la scor, în dublă cu West Ham United, că doar n-o crede cineva că în două săptămâni poţi să faci din Astra bici. Care să şi pleznească! Trimiterile la precedenta întâlnire dintre ele, din care Astra a ieşit calificată, sunt de domeniul basmului, pentru că atunci la Astra erau şi doi fotbalişti. Acum nu mai e nici unul. Paradoxal, mai degrabă Steaua ar avea ceva şanse, cam vreo 10%, cu câteva condiţii. Prima ar fi ca City să prindă măcar una din zilele alea în care se zbate precum chestia aia în căldare şi nu-i iese absolut nimic. Am văzut asta în câteva rânduri numai anul trecut. A doua este ca domnul antrenor Guardiola să fi rămas acelaşi, adică să încerce să distrugă şi fotbalul britanic, prin reprezentanta sa, Manchester City. Iar dacă Pep se află în plin program de implementare a dezastrului numit tiki-taka, atunci urcă şi şansele Stelei, poate chiar până la 11%! Judecând însă la rece, va trebui să ne mulţumim cu Steaua în Europa League şi cu vreo posibilă nouă realizare a lui Stanciu. La mai mult de atât e greu de sperat. Ba chiar absurd.