Doru POPOVICI

Cu siguranţă că aţi văzut în "Gazeta sporturilor" de alaltăieri sau la televiziune imaginea năucitoare cu domnul fotbalist Alibec fumând în vestiar, în timp ce Iordănescu îl trimisese pe unul din secunzi să-l scoată la încălzire pentru a-l introduce pe teren în meciul cu Franţa. Scena poate fi analizată în diverse registre, începând cu dependenţa de nicotină. Ca fumător de categorie grea, pot să vă spun că nu mi-a venit niciodată să aprind ţigara în timpul orelor de curs de la liceu, cum nu mi-a venit nici în timpul celor 2 sau 3 meciuri de fotbal pe care le mai joc în fiecare an. Şi fumez de vreo 45 de ani! Dacă alegem o altă direcţie, cei mai bătrâni ni-l amintim pe Johan Cruyff fumând chiar pe banca de rezerve a legendarei Ajax, imediat după ce fusese înlocuit de antrenorul Covaci, care însă explicase lumii întregi că Johan are voie să facă absolut ce vrea el, inclusiv să fumeze oricând şi oriunde. La vremea aia deţinea "Balonul de Aur", pe care l-a câştigat de 3 ori, şi două Cupe ale Campionilor Europeni. Ce deţine domnul Alibec? În afară de tatuajele alea de pârnăiaş, zic. În plus, la data aia, fumatul nu era interzis cu desăvârşire, aşa cum e astăzi cam peste tot în lume. S-ar mai putea vorbi şi despre atitudine, în sensul că în domnul Alibec poate că zace vreun nonconformist, vreun revoltat. Nu cred că e cazul. Mai degrabă este o atitudine de, cum se zice în popor, puţoi. Varianta mai elevată ar fi frustrat. Deşi, aşa cum percep eu chestia asta, cel mai potrivit şi mai relevant ar fi, pur şi simplu, cretin. Situaţie în care tind să-mi revizuiesc şi poziţia faţă de Nea Tata Puiu în relaţia cu individul: dacă Puiu l-a "citit" mai bine decât noi şi a încercat diverse variante de bun-simţ pentru a se debarasa de el? Că e gras, că e fracturat la oscioare, că e... Când, de fapt, voia doar să ne dea de înţeles că cu cretinii e imposibil de lucrat.