Doru POPOVICI

În principiu, în indiferent care sport, cu cât competiţia este mai îndârjită, cu atât spectatorul este mai mulţumit. Sigur că acolo unde sunt în joc fie sume enorme, fie orgolii nemăsurate ori glorie asigurată, spectacolul în sine este cel mai adesea surclasat de lupta pentru adjudecarea trofeului. Nu e rău nici aşa, chiar dacă în loc de extaz în faţa realizărilor de excepţie avem parte de tensiune. De neînţeles sunt însă competiţiile în care rivalitatea este dusă mult dincolo de limitele sportivităţii, lucru de care avem parte parcă mult mai des şi mai încrâncenat în ultima vreme. Un foarte recent exemplu ne-a venit alaltăieri, în cursa de Formula 1 desfăşurată pe circuitul de la Barcelona, unul în care depăşirile se fac foarte greu, dovadă şi că în ultimii 25 de ani, de 23 de ori cursa a revenit unuia din cei doi piloţi care au luat startul de pe prima linie a grilei de start. Anul ăsta, aşa cum era lesne de presupus, de pe locurile 1 şi 2 au pornit cei doi piloţi Mercedes, Lewis Hamilton şi Nico Rosberg. În mod firesc, rivalitatea dintre ei este mare, fiecare considerând că merită titlul de campion mondial, pe care de altfel l-au cam monopolizat de ceva vreme, de când Mercedes-ul nu are rival la acest nivel. Practic, bătălia la piloţi se duce doar pentru locul 3, iar la maşini pentru locul 2. Greşesc, la piloţi e diferit: se duce şi pentru locul 1, dar numai între Lewis şi Nico. Duminică, după startul bun, Lewis a lăsat o portiţă, iar Nico a profitat şi l-a depăşit în a doua curbă, culmea, pe exterior. Numai că după a treia curbă, Lewis a intrat şi el în depăşire, părând să revină pe locul 1. Şi tocmai când să o facă, Nico l-a înghesuit la marginea pistei, apoi i-a forţat chiar ieşirea în afara acesteia. Ajuns cu roţile din dreapta pe iarbă, Lewis a derapat, s-a răsucit, l-a prins şi pe Nico şi amândoi au ieşit definitiv din cursă. Alergaseră câteva secunde. De aici, o sumă întreagă de speculaţii, de acuzaţii, şi evident un scandal în interiorul echipei. A fost o întâmplare, totuşi. Da, dar una care mocnea de multă vreme şi care se decontează cu zeci de milioane de euro la sfârşitul sezonului. Fiindcă una e să fii campion mondial, şi alta e să fii pe locul 2, atât pe podium, cât şi în interiorul echipei. Este, dacă vreţi, motivul pentru care Ibrahimovici n-a putut niciodată să joace cu adevărat la Barcelona, unde toţi îi făceau jocul Piticului.