Doru POPOVICI

Povestea e niţeluş întortocheată: miercuri a trebuit să ajung la Bucureşti, însă abia pe drum mi-am dat seama că nu am cum să scriu şi să trimit articolul la ziar. Aşa că în Afumaţi am intrat la o benzinărie, i-am dat telefon colegului Manţă (mulţumesc din nou, Gabi) şi l-am rugat să scrie el articolul pentru joi. A acceptat imediat, iar eu m-am oferit să inversăm zilele şi să scriu pentru vineri. Da, zice Gabi, eşti norocos, că prinzi şi meciul de diseară. I-am explicat că nu pot să-l văd, fiind obligat de împrejurări să plec urgent înapoi. Mi se părea incorect să-i fur comentariul de la meciul Naţionalei, aşa că am convenit ca tot el să scrie şi joi, pentru ziarul de vineri. Ei, abia acum vine partea tare a poveştii: din cauza ploii torenţiale, n-am mai putut conduce maşina. Era pur şi simplu sinucidere, din cauza pânzei de apă de pe şosea: orice depăşire o făceam "în orb", nevăzând dacă la capătul celălalt al tirurilor era loc sau dacă nu mă aştepta vreun altul ori vreo "insulă" din cele prea multe de pe şosele. Drept pentru care am decis ca la primul motel să mă culc şi să reiau drumul joi dimineaţa. A fost să fie la Oreavu, înainte de Râmnicu Sărat. Aveau locuri, ba şi televizor în camera pentru cei 50 de lei, ceea ce mi s-a părut în regulă. Aşa că am mers să mâncăm. Am intrat în restaurant la ora 19.59, cam pe când se punea mingea la centru. Deci am văzut integral meciul, pe o plasmă enormă, alături de ceilalţi trei clienţi şi de ospătarul care jucase la pariuri că se dau 1-3 goluri. Până la 1 - 0 tremura că nu se dă nici măcar unul. După gol, l-am liniştit eu, spunându-i că nu văd cum s-ar putea da încă trei în puţinele minute rămase, după ce totalul şuturilor pe poartă până atunci fusese de două! Finalul e şi mai tare: ieri iau ziarul în mână şi văd că dragul de Gabi nu scrisese nimic despre meciul României! De ce? Simplu: fiindcă s-a simţit obligat să-i aducă un omagiu postum fabulosului Johan Cruyff, unul din fotbaliştii care rămân veşnic în memoria cui a avut norocul să-i vadă. Eu am avut. Un gând bun lui Gabi Manţă pentru idee şi unul la fel de bun în amintirea lui Johan Cruyff, care mi-a luminat adolescenţa şi tinereţea. Aşa că mi-a rămas tot mie să scriu despre meciul României. Am scris deja. Mai mult, ce?