Rezumat Anglia

Ca întotdeauna în perioada asta, ne consolăm cu fotbalul din Anglia, că ăla din Belgia sau Turcia nu se vede pe nicăieri, poate doar pe net și nu merită efortul. Așadar, luni seară am văzut meciul dintre două foste mari echipe, Manchester United și Chelsea Londra, confruntare care în ultimii ani decidea titlul. La anul, primii să zică mersi dacă prind un loc în calificările Ligii Campionilor, ceilalți dacă nu retrogradează. Și rezultatul de 0-0 le pune în „valoare” neputința, deși unii ar putea spune că s-a jucat pe atac și au fost ocazii. Mai degrabă am văzut dorință, nu știință, iar ocazii or fi fost, nu zic nu, dar felul în care au fost ratate spune multe despre competența jucătorilor respectivi. Portarii da, au fost la înălțime, poate că este o tendință de ultimă oră în fotbalul european, de aici și alegerea lui Tătărușanu cel mai bun fotbalist român. De la United, doar Martial și-a probat stofa, iar tocmai cu el ne vom vedea la Euro. În rest, Rooney poate bifa doar capitolul tactic, că la execuții a rămas dator. El, care are în palmares niște goluri acrobatice din foarfecă, a ratat victoria în ultimele minute cu un voleu în peluză, la o minge care putea fi acoperită numai dacă-și desprindea și celălalt picior de pe sol. Depay e ca o găină fără cap, nu-i de mirare că a ajuns rezervă, în timp ce Schweinsteiger numai a campion mondial nu arată. Dincolo, jale și mai mare, se așteaptă totul de la Hazard, care nu e totuși Messi. Oscar aduce cu o fată timidă, adică nici nu-l observi, în timp ce Willian, care altădată nu greșea o minge, acum pierdea și câte două-trei la rând.
De declinul acestor cluburi ar trebui să profite Arsenal, ca să scape și Wenger de glumele pe care le face Mourinho pe seama lui. Păcat de colapsul de Crăciun (0-4 la Southampton!!), explicabil parțial prin eterna aglomerație de la dispensar. Klopp a reușit să învingă liderul Leicester, dar Liverpool are oscilații mari, ceea ce arată că, dincolo de entuziasm și motivație, lotul lasă mult de dorit. Dacă Leicester va fi pierdut și cu Manchester City, atunci lupta pentru titlu s-ar reduce la o afacere în doi, City cu Arsenal. Deși ar fi frumos ca Leicesterul lui Ranieri să țină isonul cât mai mult, eventual până la sfârșit. Al campionatului, nu doar al anului. Bine că mi-am amintit, la mulți ani și cât mai multă pâine pentru la anul, că fotbal sau înlocuitori om mai găsi.