D-ale noastre

Nici n-am apucat să ne bucurăm ca lumea de calificarea asta, după unii senzațională, după alții de tot râsul (că doar nu-i chiar în regulă să tremuri până în ultimele secunde într-o grupă cu ferroezi și finlandezi), că deja au început problemele legate de componența lotului pe care-l vom deplasa ca să se facă de râs tocmai în Franța. Plus ideea de tot hazul că am putea să avem o gașcă de selecționeri, primii doi nominalizați fiind Iordănescu și Lucescu, dar mă întreb dacă nu s-ar putea face un pic de loc și pentru Piți, lasă-ne (că doar și el a contribuit cu 7 puncte la calificare), pentru Oli și Stoichiță (care au antrenat și ei echipe naționale din lumea largă), ca să nu mai vorbim de nemuritorii Puriu’, Flocea și Săpăligă, oricând îndreptățiți să preia conducerea Naționalei. Iar coordonator al întregii turme ar putea fi, mă gândesc, Armeanu’, care măcar ar garanta ofensiva continuă (focu’ la ei!), precum și un raport mereu pozitiv la șuturi (ai, n-ai mingea, tragi la poartă!). Acum, că ne-am lămurit ce fel de joc au practicat cei ce ne-au adus calificarea, au început problemele legate de cei ce ar fi putut-o face la fel de bine, numai că n-au fost convocați. Evident, cazul la ordinea zilei este Keșeru, cel în continuare nedumerit de ce n-a fost convocat deloc în campania de toamnă, după ce din primăvară încoace a fost și accidentat, și gonit de pe unde se cuibărise. Nu că mi-ar fi mie tare drag Nea Tata Puiu, dar cum naiba să convoci unul și șchiop, și șomer!? Aaa, că eu cred că și într-un picior Keșeru tot face mai mult cu mingea decât cei cu două, asta-i cu totul altceva. Ba chiar și decât cei cu câte 4 picioare, cum mi se pare mie că ar avea Chiricheș și Papp! Ce mai, avem probleme mari, fraților, cum numai noi putem avea. Celelalte 23 de calificate cred că au una singură: cum să joace mai frumos.