Da, bravo. Ce urmează?

Chiar n-am tremurat de emoție, nici în cursul zilei, așa cum mi se întâmplă în ultimii ani, dar nici măcar în timpul meciului, cum mi-a fost dat pe întreg parcursul României în campania asta de calificare. Analizând la rece toate întâmplările zilei de duminică, nu pot să spun dacă lipsa mea de implicare emoțională se datora siguranței că vom bate măcar pe Ferroe sau convingerii, cum de altfel scrisesem încă de sâmbătă, că grecii ne vor rezolva problema. E bine că s-au întâmplat amândouă simultan și că liniștea deplină ne-a inundat probabil pe toți încă din debutul ambelor partide, atât România cât și Grecia înscriind în același minut, când abia începuseră meciurile. Ceea ce s-a întâmplat ulterior în Grecia a fost spectacol pur, ambele echipe atacând nebunește, una pentru a salva printr-o ultimă prestație frumoasă întregul dezastru, cealaltă cu speranța că victoria o va scăpa de barajul în care, sunt convins, n-are absolut nici o șansă, indiferent cine i-ar fi adversarul. Din ceea ce am văzut, am căpătat convingerea că dacă acum s-ar da startul campaniei tocmai încheiate, Grecia ar câștiga grupa fără mare efort. În sfârșit, să ne bucurăm că s-a terminat, însă nu mă pot împiedica să constat că lipsa asta de implicare a noastră este efectului jocului cel mai adesea jenant pe care ni l-a etalat Naționala. Și nici n-ar avea ce să ne arate în plus, din moment ce jucătorii ei „de bază” par în majoritatea lor rătăciți pe terenul de fotbal, un sport care le pare complet străin. Ne tot îmburicăm că am primit cele mai puține goluri dintre toate echipele, numai două în 10 meciuri. Asta demonstrează însă doar calitatea slabă a adversarilor, și nicidecum valoarea unor Chiricheș sau Papp, pentru care nici cuvântul „catastrofe” nu acoperă pe deplin prestațiile lor. Cu ei la turneul final n-avem decât șansa unor scoruri-fluviu. Vorbesc de luate, nu de date. Cu mâna pe inimă zic că în afară de portari și de 2 – 3 jucători de câmp, nu avem nici lot, nicidecum echipă. În Franța ne paște o mare rușine dacă nu schimbăm tot. În moț cu antrenorul!