Gabriel MANȚĂ

Dacă expresia consacrată este ”și-au dorit mai mult victoria”, după meciul naționalei noastre de la Budapesta putem spune fără teama de a greși că maghiarii și-au dorit mai mult egalul. Cumva inexplicabil dacă privim clasamentul grupei, dar ne iluzionăm că am găsit explicația când privim clasamentul FIFA. Noul selecționer al Ungariei, contestat pentru că i-a luat locul lui Dardai, a preferat să sufle și-n iaurt, așteptându-ne la linia de centru când începeam construcția. Asta ne-a făcut și pe noi să arătăm mai bine decât de obicei, ba chiar i-a permis generalului-selecționer să-l introducă pe Budescu, fie și în locul lui Sânmărtean. Să fim convinși că astralul nu pupa minute la națională dacă adversarii ne asediau sau măcar își propuneau acest lucru. Nu-mi dau seama ce socoteală și-au făcut, căci a câștiga în deplasare la nord-irlandezi mi se pare aproape imposibil la ce echipă poate etala Ungaria la ora actuală. Cum locul trei, care asigură barajul, nu-l mai puteau oricum scăpa, este ciudat că vecinii noștri nu și-au asumat riscuri. Sau poate de-asta nu și-au asumat, pentru că suntem vecini și rivali cu tradiție, inclusiv extrafotbalistică. Pe de altă parte, la ce am văzut că se întâmplă prin celelalte grupe, barajul nu se anunță a fi o formalitate, fiindcă acolo Ungaria se poate trezi că dă peste Olanda, iar amintirea scorului umilitor din preliminariile precedente este încă proaspătă. Or fi acum olandezii într-o prăpastie de rezultate, dar nici ungurii nu sunt islandezi, oricât de jignitor ar suna acest lucru. Căci ăsta e adevărul, micuța Islandă, toată admirația pentru ea, a ajuns la un nivel pe care vecinii noștri nu-l pot accesa. Mi-e teamă că nici noi, putem verifica la turneul final. Până atunci avem chiar azi un meci cu Grecia, pe care zona Euro n-o mai interesează nici măcar la fotbal. Dacă la Budapesta a ieșit cel mai probabil scor, 0-0, acum pare bătut în cuie un 1-0.