Gabriel MANȚĂ

Afirmam data trecută că ne calificăm la Europene chiar şi cu o înfrângere la Budapesta. Poate nu e aşa evident privind clasamentul, dar programul meciurilor următoare ne avantajează. În primul rând, Irlanda de Nord şi Ungaria au meci direct, în care fie una dintre ele va pierde trei puncte, fie ambele vor pierde câte două. Asta în timp ce noi avem acasă două meciuri fără miză pentru echipele adverse, plus o deplasare în Insulele Faroe. Sigur, nu suntem calificaţi matematic, însă dacă pierdem primele două locuri în aceste condiţii, atunci chiar ne merităm soarta. Nici nu mai încape ghinionul în discuţie. Şi chiar şi aşa, ne-am duce la baraj, ceea ce ar însemna să trăim deodată periculos, adică să coborâm de la 90% la 50% şanse. Dar poate că nu vom pierde cu Ungaria şi astfel ne vom face viaţa uşoară. Premisele nu ne sunt prea favorabile, căci jocul nu s-a schimbat după venirea lui Iordănescu în locul lui Piţurcă. Am continuat să jucăm la fel de îmbâcsit, la ciupeală, inclusiv în amicale, dar mai ales am descoperit că ne merge bine când stăm, adică e de preferat să nu riscăm stricarea karmei în amicale! Este o hibă a sistemului de punctaj al FIFA, care ar trebui să-şi trimită oamenii la specializare în circuitul ATP.

Şi la nivel de jucători mi se pare că suntem în urma ungurilor. Stranierii lor joacă pe la echipe mici, dar joacă aproape toţi, în timp ce la ai noştri găsim titulari doar ca excepţii. Aşa cum îl avem noi pe Tănase, au şi ei un jucător în China, dar selecţionerul lor a ţinut să-l convoace. Ar mai fi atmosfera indusă de ultraşii unguri, care au prefaţat întâlnirea prin scandări la meciurile din ultima etapă. Au tras ponoase cluburile, căci federaţia ungară, spre lauda ei, a împărţit amenzi. Însă tendinţa e clară, va fi iureş în tribune, iar jucătorii unguri ştiu că n-au voie să piardă. Rămâne de văzut ce replică vom oferi noi, dacă va ieşi ceva bun din combinaţia Sânmărtean-Budescu, asta dacă aceştia vor fi concomitent în teren. Dar măcar să jucăm fotbal.