Doru POPOVICI

A mai rămas foarte puţin timp până la meciurile cu adevărat decisive ale Naţionalei, sfârşitul acestei duble de început de toamnă putându-ne găsi în postura de deja calificaţi, indiferent ce se va petrece în ultimele etape. În mod normal, judecând după configuraţia actuală a clasamentului grupei (nu şi după jenant de mincinosul clasament FIFA, conform căruia România ar trebui deja să se pregătească de sferturile de finală ale Campionatului Mondial din 2018! - probabil cam cum se pregăteşte şi Dinamo de Champions' League), dar şi după valoarea celorlalte combatante, nu s-ar cuveni să ne facem cine ştie ce griji majore, mai ales că se califică direct primele două clasate. Numai că în aceste calcule trebuie introdus şi "factorul uman", în traducere liberă: fotbaliştii convocaţi de Generalul Nea Tata Puiu. Şi Puiu însuşi, ale cărui fixaţii mi se par dintr-odată la fel, dacă nu cumva chiar mai periculoase decât ale neregretatului Piţi, lasă-ne, are ambiţia complet ilogică de a refuza să-l convoace pe Budescu, singurul fotbalist român care înscrie constant şi indiferent de adversar ori de competiţie, ambiţie care este dătătoare nu de emoţii, ci de spaimă. Vrem să ne calificăm fără să înscriem!? Da, sigur că se poate şi aşa, dar atunci de ce l-am mai gonit pe ăla care impunea o tactică de căcănar? Pentru a aduce un altul tot aşa? Aşa cum se prezintă lotul, mă ia cu rău la ficat numai la gândul că o să vedem iarăşi la odihnă pe gazon vreun Dodel ori vreun Chiricheş, o să-l admirăm pe Ştefan Radu încercând să-l ajungă din urmă pe ăla care trece ca trenul pe lângă el, precum şi pe Sînmărtean dând pase pe care alde Torje este incapabil să le înţeleagă. În afară de portari şi de Sînmărtean, îmi mai puteţi da vreun nume pe care aţi putea conta dv., care nu sunteţi selecţioneri?