Doru POPOVICI

După meciul Steaua - Dinamo m-am întrebat dacă nu am fost eu prea aspru în comentariul din această rubrică. De aceea am urmărit ce au mai spus/scris şi alţii, în afară de cei cărora le curg balele pe la porţile palatului lui Gheorghe. Ei bine, concluzia a fost unanimă: meciul a fost jenant. Mai mult, au fost colegi care i-au desfiinţat pe toţi cei implicaţi: jucători, antrenori şi patroni deopotrivă, tonul folosit de ei fiind incomparabil mai dur decât al meu. Ei, acum, că m-am liniştit, hai să încercăm o comparaţie cu un meci de nivelul la care se afla cândva însăşi Steaua, cu aproape 3 decenii în urmă, adică Supercupa Europei, pe care Steaua chiar a câştigat-o, aşa cum a făcut-o şi Barcelona alaltăieri. Atât Barca, cât şi Sevilla nu numai că au înscris 8 goluri în cele 90 de minute "legale", plus al nouălea în cele 30 de minute suplimentare, dar fiecare dintre jucătorii aflaţi pe teren a alergat demenţial, de parcă fugea de moarte! Şi, de reţinut, la ei încă nu a început campionatul, în care se presupune că vor urca treptat spre vârful de formă de care au nevoie în Champions' League. Asta, în timp ce Steaua ar fi logic ca după 5 etape de campionat şi ceva preliminarii europene să fie deja spre maximum de formă. Păi dacă aşa arată o echipă în plină formă, atunci ce naiba mai aşteptăm de la ea!? Şi, în general, de la întregul nostru fotbal, pe care Steaua îl domină net în continuare. În meciul amintit, poreclit derby, flăcăii aflaţi pe teren păreau că nu ştiu cine şi de ce i-a adus acolo să se chinuie, în loc să-i fi lăsat să-şi vadă de plajă, gagici, maşini, băutură şi cluburi. Cei mai breji dintre ei aveau aerul unor contabili, veniţi la serviciu (pe care evident că îl urăsc) spre a aduna coloane întregi de cifre cât e ziulica de lungă. Astfel încât m-am întrebat dacă n-ar trebui concepute, special pentru echipele româneşti, echipamente cu mânecuţe/cotiere, pentru că asemănarea cu contabilii să fie deplină.