Doru POPOVICI

Ceea ce era lesne de presupus că se va întâmpla s-a întâmplat: fotbalistul român Chiricheş a debutat la noua sa echipă, Napoli, la vreo două, trei zile după ce fusese transferat spre uluirea antrenorului său care habar nu avea ce caută domnul acesta printre fotbaliştii aflaţi sub comanda sa. Cu acest prilej, mi s-a confirmat încă o dată faptul că în general transferurile se fac altfel decât ar fi normal, adică la solicitarea antrenorului, care are în cap o anume formulă de joc, o anume tactică pe care ar putea-o pune în valoare cu acei jucători care s-ar încadra mai bine în schema lui de joc. Dar nu, nici vorbă: în ziua de azi se aduc jucători după hachiţele patronului şi golănelile traficanţilor de fotbalişti, cuvântul de ordine fiind "comision". Se ajunge astfel că fotbalişti cu adevărat importanţi, precum Ibrahimovici, Di Maria, iar acum şi Bale (care poate deveni, zilele astea, cel mai bine vândut fotbalist din istorie) să joace câte un sezon, maximum două, la câte o echipă cu bani, iar când să aducă şi vreun trofeu, că doar de aia se presupune că au fost cumpăraţi, se trezesc deja la altă echipă. Şi tot aşa. Şi toată lumea iese în profit. Asta, când e vorba de fotbalişti. Dacă vorbim de români, lucrurile se prezintă niţeluş diferit, în sensul că ăia care l-au vândut, de a doua zi încep să plângă după el. Tot plânsul îi apucă şi pe cumpărători, după ce se lămuresc pe ce au dat banii. După care, preţ de un sezon, încearcă să găsească şi ei nişte fraieri. Îl dau şi în pagubă, numai să nu-l mai vadă pe acolo. Iar ăştilalţi, după fix un sezon, îl donează echipei de provenienţă, adică Steaua sau Dinamo, fără niciun fel de pretenţii, ba îi mai plătesc şi ceva din salariu. Este exact ceea ce se petrece cu Chiricheş, aflat acum la penultimul său transfer, de la Tottenham la Napoli. Stai liniştit, domnu' Gheorghe, la anu' îl ai în Ghencea, ba şi cu salariul plătit de Napoli!