Gabriel MANȚĂ

Pentru o bună bucată de timp, dar după materialul de azi, promit să redau rubricii ce-i al rubricii, adică fotbalul. Deocamdată, tenisul trebuie încheiat rotund, cu turneul feminin de la Bucureşti, dar şi cu meciul contra Slovaciei din Cupa Davis, disputat la Mamaia. N-am reuşit să înţeleg de ce organizatorii de la Progresul au programat meciuri de la ora 15, în fazele avansate ale turneului. La ora aia era greu de stat şi în tribune, iar în teren nu ştiai ce arde mai tare, soarele sau zgura. Capitala a fost un cazan zilele astea, nu numai la 3 după-masă, ci şi pe înserat. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi-i pe cei care au fost la concertul lui Robbie Williams... Dacă-mi permiteţi o scurtă divagaţie, părerea mea este că acest concert a fost un succes: n-a murit nimeni!

Revenind la tenis, singurele românce ajunse în sferturi, Niculescu şi Mitu, au jucat între ele vineri. Aşadar, să ai un asemenea meci în program şi tocmai pe el să-l pui în deschidere, la ora aia de foc?! Şi nu numai pentru efortul în sine, ci şi pentru că era o partidă de interes pentru bucureşteni, aceştia ar fi umplut arena dacă era programat în nocturnă! În fine, după trei seturi vineri, Monica a mai fost poftită şi a doua zi în arenă, tot de la ora 15, de data asta în faţa favoritei principale, Sara Errani. A câştigat primul set la mare luptă, dar ce-i prea mult e prea mult, în următoarele două a fost a plătit efortul depus. Duminică a fost rândul dublului românesc din finală, Mitu-Ţig, să experimenteze sauna de la ora 15, dar cele două nu au spiritul de luptă al Monicăi, aşa că au cedat rapid în faţa unei perechi care se distingea prin sonoritatea belicoasă a numelui de Kalaşnikova, partenera olandezei Schuurs.

În final, partea şi mai dureroasă, o altă pereche românească învinsă clar, iar când aceasta este Tecău-Mergea... Calculul cu Slovacia era simplu: cum Klizan era de neatins, ne trebuiau două puncte cu adversarul mai slab clasat, undeva după prima sută, acolo unde navighează şi Ungur sau Copil, în timp ce dublul urma să ne aducă punctul cel mai scontat şi totodată victoria. Poate că ar fi fost o previziune exactă dacă Horia şi Florin n-ar fi pierdut în minimum de seturi! Sigur, pe lângă trecerea bruscă de pe iarbă pe zgură ar mai fi şi fireasca scădere a spiritului combativ după stresul Wimbledonului, dar acest lucru trebuia detectat de staff. Oricum, dezamăgirea rămâne, iar Simona Halep ar face bine să ia aminte, mai ales că a fost în tribune la acest meci, şi să-şi pregătească bine revenirea la FED Cup, astfel încât să coincidă cu o victorie, dacă nu vrea să experimenteze iarăşi deşertarea unor noi căldări cu reproşuri asupra ei.