Doru POPOVICI

Alaltăieri, sub acelaşi titlu, încercasem să arăt de ce avem şi noi campionat de fotbal, concluzia fiind că degeaba. Sau, altfel exprimat, fiindcă am văzut că au şi alţii, şi atunci ne-am zis că aşa e bine, hotărându-ne să avem şi noi unul. Azi vreau să vă propun, cam în acelaşi spirit, să vedem de ce avem o echipă reprezentativă de fotbal. Apropo: de când simţiţi că echipa asta, numită România, nu vă mai reprezintă? Fiindcă, acum două decenii şi un pic, parcă ne-ntâlneam în crucea nopţii, ca strigoii, ca vampirii, să sărbătorim încă o victorie a reprezentativei care chiar asta făcea pe atunci: ne reprezenta pe noi, cei care nici atunci, nici acum, n-avem cine ştie ce motive de bucurie, dar astea, victoriile, erau prilej chiar de fericire. Încăpută, săraca de ea, pe mâna unor nenorociţi, a devenit din simbol naţional un soi de deversor al tuturor refulaţilor şi neisprăviţilor, de la panarame de antrenori fie analfabeţi, ca Piţi, lasă-ne, fie lipsiţi de orice idee, ca Lucescu ăla micu'. Asta, pe partea de strategie, de tactică, de concepţie carevasăzică. Pe partea aialaltă, de dat în minge pur şi simplu, a fost năpădită de nişte împiedicaţi pe care nici măcar un singur antrenor de Divizia C nu s-ar fi riscat să-i bage pe teren. Vreţi nume? Luaţi: Codrea, Bănel Nicoliţă, "Săgeata" etc. De ce? Simplu: ca să le crească preţul la vânzările dirijate de o altă bandă, mână-n mână cu aia de la FRF şi de la Naţională. Faptul că vopsiţii ăştia cum s-au dus, tot aşa s-au şi întors, fără să lase urme pe unde au trecut, vorbeşte de la sine despre valoarea lor şi implicit a Naţionalei. Acum, atenţie mare, vă rog: după ce a ajuns pe locul 57 în clasamentul FIFA, de vreo 2 ani încoace, echipa numită România a început să urce de nebună în acelaşi clasament, fără ca jocul ei să arate cât de cât mai acătării. Aflăm că peste o săptămână vom fi pe locul 8, după ce n-am mai pierdut cu Grecia, Ungaria, ba nici cu Ferroe! Dar cu vreo echipă chiar de fotbal de când n-a mai jucat România, vă amintiţi? Astfel, forma, reprezentată de acest loc 8, are drept suport fondul, adică jocul în sine, care este jenant, ca să nu zic de-a dreptul inexistent.