Într-un articol despre tenis care ar trebui să fie despre sfârșitul unei epoci la Roland Garros, despre Nadal și Djokovic, voi deschide cu Andreea Mitu. Am oferit lumii tenisului o jucătoare cu o alură incredibil de fină, comparabilă numai cu Ana Ivanovic, practicând și un tenis ofensiv, curajos, deci pe placul publicului din toate punctele de vedere. Sigur că Andreea avea șansa de a merge și mai departe în turneu, dar ea deja își depășise condiția. Să sperăm că va prinde încredere și va începe să urce în ritmul ei, nu neapărat în cel pe care și l-ar dori opinia publică. Citeam pe adevarul.ro că MituMania cucerește România, dar mă tem să nu fie mai degrabă mitomania! Adică un fel de autoexaltare care s-a manifestat și în cazul Simonei Halep. Apropo de Halep, iată și o mostră de abordare maladivă, a la Geambașu: avem voie s-o aplaudăm pe Andreea? nu se supără Simona?!… Nu merită să irosim cuvinte pentru așa ceva. Faptul că începem să defilăm cu mai multe jucătoare, că ne punem speranțe și în Halep, și în Begu, și în Dulgheru, și în Mitu, înseamnă că presiunea pe care ne pricepem de minune să o inducem se va disipa, iar asta este spre binele lor, deopotrivă al nostru.
Dar povestea acestui turneu de pe zgura pariziană va rămâne despre Nadal și pierduta sa coroană, chiar la aniversară, în favoarea… cui? Ar fi simplu de răspuns Djokovic, învingătorul său direct și limpede, dar pe drumul pretendentului se mai află un Murray și poate un Wawrinka. Deci varianta de răspuns Djokovic se mai amână. Rămâne însă jumătatea de adevăr cartografiată pe praful roșu: Rafa nu va mai fi niciodată dominatorul feroce de odinioară. Asta nu înseamnă că nu va mai câștiga la Roland Garros, și despre Federer se spunea că și-a trăit traiul și ne-am trezit că a mai triumfat încă o dată pe iarba lui preferată. Dar chiar dacă Rafa va recidiva la Paris, o va face profitând de o conjunctură, nicidecum cu un tur în fața plutonului. Iar dacă duminică va triumfa Nole, atunci el va prelua de la Rafa nu numai coroana, ci și ținta de pe spate.