Fără îndoială, e doar prostie

Când vreun arbitru o ia pe arătură în felul în care a făcut-o domnul Colţescu la meciul Steaua – Concordia, prima chestie care-ţi vine în minte, la primul eveniment inventat, e că individul e vândut. Ar fi, oarecum, în spiritul întregului campionat ca după ce ASA a avut parte de toate arbitrajele părtinitoare imaginabile, pe la o bucată să se întoarcă roata. Cu atât mai plauzibil ar fi fost să fie aşa cu cât patronul a luat-o şi el din loc cu vorba, după o îndelungă tăcere, anunţând deja ce schimbări intenţionează, în ideea intrării în Champions' League... iar asta în timp ce Steaua ocupa fix locul 2! Ca dovadă că nu sunt singurul care percepe astfel lucrurile, în pauza meciului m-a sunat din Bucureşti un domn de pe la TVR care m-a întrebat sec: „Ai mai văzut aşa vânzare ordinară?”. Răspunsul cât se poate de sincer a fost că nu, fiindcă a acorda penalty în loc de corner în faza respectivă nu se poate decât dacă eşti fie orb, fie vândut. Se exclude ideea de prostie, fiindcă atât de idiot e de presupus că nu poţi fi. A început şi partea a doua a reprezentaţiei, prilej cu care acelaşi cetăţean a acordat repejor un penalty şi ălorlalţi, în condiţiile în care (cred şi acum, după ce am văzut vreo 20 de reluări) faultul a început de dincolo de linia careului, doar prăbuşirea având loc în interiorul acestuia. Aici nu părea orb, ci doar chior. Dar suspiciunea de vândut s-a evaporat, mai ales după ce a dictat şi repetarea loviturii iniţial ratate, singura decizie corectă din tot meciul. Capătul şi mântuirea a venit la dictarea loviturii libere (pentru mingea lovită cu.. pieptul!) care a condus la neverosimilul 1-2. Numitul Colţescu a redevenit astfel orb, şi categoric dincolo de bănuiala de vândut. Aşadar, dacă bani n-a luat, dacă nu-i, totuşi, orb (că l-am văzut uitându-se la ceas în prelungiri!) rămâne valabilă doar prezumţia de prostie. Imensă. Monstruoasă.