Gabriel MANȚĂ

Sâmbăta trecută mi-am întors faţa către campionatul românesc, iar asta numai datorită suspansului neaşteptat oferit competiţiei de această echipă din Târgu Mureş. Până de curând, a fost şi plictisul general un aspect pentru care suporterii Stelei nu se mai înghesuiau pe stadion. Ca dovadă, veţi vedea astăzi ce audienţă masivă va fi în tribune. Aşadar, sâmbătă am urmărit integral cele două meciuri în care erau implicate primele două clasate. Eram curios dacă ASA va rezista în faţa unui nou tip de presiune, mai ales că îi aveau în faţă pe cei de la Pandurii, şi ei goniţi din urmă de spectrul retrogradării. Ţinând cont şi de faptul că târgmureşenii nu mai fuseseră plătiţi de câteva luni, s-au descurcat destul de bine. Oricum, destul cât să urce pe primul loc până la meciul Stelei. Aceasta a venit la Cluj, pentru meciul cu U, mai sobră ca de obicei, mai bine înfiptă în teren. A avut şi puţină baftă pentru că a deschis scorul printr-un procedeu deloc specific unui jucător ca Stanciu, făcându-şi astfel meciul uşor. Cu ocazia acestui meci, echipa şi-a descoperit nişte jucători de nădejde, veniţi de pe bancă, precum Râpă sau Toşca. Acesta din urmă s-a integrat atât de armonios, încât nu m-aş fi mirat să-l fi auzit pe comentator că-i spune Tosca! Sunt curios dacă Gâlcă va avea puterea să înceapă cu el meciul de diseară, în detrimentul lui Tamaş, cel susţinut de patron. Apropo de Gâlcă, în aprecierile mele asupra lui m-am văzut confirmat de Ladislau Boloni, în câteva cuvinte simple şi bine ţintite.

Dincolo de încărcătura derby-ului, m-a frapat declaraţia apevistului care gestionează sigla şi numele Stelei (poate şi partea cea mai importantă a palmaresului, nu mi-e clar încă)... Cică brand-ul Stelei va fi scos la licitaţie, putând să şi-l adjudece orice participant la strigare, cu condiţia să aibă club de fotbal! Cum aşa, adică şi Dinamo, presupunând că şi-ar permite financiar, ar putea să câştige licitaţia şi să se numească Dinamo-Steaua?! Cel care ar trebui să pună capăt acestei aberaţii este Gheo Becali (tranziţia de la Gigi la Gheorghe e anevoioasă, mai întâi să ne convingă că l-a părăsit cu adevărat păcatul trufiei). Brand-ul e ca o casă, jucătorii ca mobila. Dacă eşti la strâmtoare, vinzi mobila, dormi şi pe rogojină, dar măcar să ştii că o faci între zidurile tale, sub acoperişul tău.