Doru POPOVICI

Joi seara, cam la ora la care avea loc cea de a doua semifinală din Cupa României, în care Steaua şi Petrolul au înscris chiar şi goluri, ceea ce putea părea neverosimil după cealaltă semifinală (fotbal însă a fost cam tot atât, adică deloc), domnul Burleanu, preşedinte în exerciţiu al Federaţiei Române de Foarte Puţin Fotbal, era invitatul domnului Marius Sorin Avram la TVR, desigur în cadrul emisiunii "Vorbeşte liber!". Când a fost ales, domnul Burleanu mi-a stârnit instantaneu simpatia, părându-mi-se că a venit în sfârşit unul care chiar va face căruţa să înainteze, că va pune ceva ordine în sistem, că va găsi soluţii pentru repunerea fotbalului românesc în poziţia în care se afla acum două decenii, imediat după World Cup, ediţia 1994, SUA. În anul scurs de când e şef peste fotbal, domnul Burleanu constat că doar şi-a modelat niţeluş speech-ul, cumva în contrast cu fotbalul în sine, care parcă e şi mai tare prăbuşit. Se vede asta din ce (nu) joacă Naţionala, din ce (contra)performanţe au echipele din cupele europene, din ce catastrofe de pseudofotbalişti vin din urmă, de la tineret şi juniori. Întrebat dacă i-a plăcut cum a jucat Naţionala cu Ferroe, dl Burleanu ne-a băgat-o p-aia cu cele 3 puncte "care cu adevărat contează", precum şi cu căţărarea echipei ăsteia până pe locul 14 în lume, după parcursul nemaipomenit din ultimul an. În care, din câte-mi aduc eu aminte, n-am jucat nimic nici cu Ungaria, nici cu Grecia, ba nici cu Albania ori cu echipa aia de club, penultima prin Azerbaidjan sau Uzbekistan sau dracu' ştie pe unde, că nu era omologată! A mai dat-o cotită dl Preş. şi când veni vorba de finanţările ilegale ale echipelor de prima ligă, de perspectiva ca în curând să nu mai avem pe cine trimite în Europa, dacă intră toate în insolvenţă, concluzia domniei sale fiind că fotbalul românesc, de când e condus de el, se află pe un drum evident ascendent, de-mi venea să intru în direct şi să-l întreb simplu: "Să mori tu!?".